Duminica floriilor - Lacrimile milei suverane a Salvatorului

    "Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în locurile preaînalte!" (Marcu 11:9-10)

    Duminica floriilor este ziua în care, în mod tradițional, Biserica îşi aminteşte de intrarea lui Isus în Ierusalim pentru ultima săptămână a vieții Lui.

    În timp ce intra în oraş pe cel mai umil animal, Isus nu era în neștiința cu privire la ceea ce avea să I se întâmple. Dușmanii Lui urmau să preia controlul, iar El va fi respins şi crucificat. Iar într-o generație, orașul va fi şters fără urmă. Iată cum spune Isus în Luca 19:43-44: "Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! Te vor strivi de pământ pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!"

    Dumnezeu îi vizita prin Isus, Fiul Său - "a venit la ai Săi şi ai Săi nu l-au primit" (Ioan 1:11), dar ei nu ştiau vremea în care urmau să vină. Astfel, s-au împiedicat de Piatra de poticnire. Zidarii au respins Piatra şi au aruncat-O la o parte. Isus ştia că asta urmează.

    Regele plânge

    Cum a răspuns El? "Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: "Dacă ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!" (Luca 19:41-42) Isus a plâns orbirea şi împietrirea Ierusalimului.

    Cum aţi descrie aceste lacrimi? Eu le-aş numi lacrimile milei suverane. Efectul care ar trebui să-l aibă asupra noastră este acela de a ne face să-L admirăm pe Hristos şi să-L prețuim pe El deasupra tuturor celorlalte lucruri şi să ne închinăm Lui ca fiind Suveranul nostru milos. Şi când vom vedea frumusețea milei Sale, să devenim miloşi cu El şi ca El, pentru gloria Lui.

    Deci, haideți să-L admirăm pe Hristos împreună în această zi de sărbătoare.

    Admirând suveranitatea Sa blândă

    Ceea ce Îl face pe Hristos atât de admirabil şi atât de diferent faţă de oricare altă persoană este faptul că uneşte în El Însuşi atât de multe calități care în alte persoane ar fi contrare. Ne putem imagina suveranitate supremă şi ne putem imagina milă afectuoasă. Dar la cine să ne uităm pentru a îmbina, în proporții perfecte, suveranitatea miloasă cu mila suverană? Ne uităm la Isus. Niciun alt pretendent religios sau politic nici măcar nu se apropie.

    Uitați-vă la cele trei lucruri care ne îndreaptă spre suveranitatea Sa în această duminică.

    În primul rând, mulțimile Îl lăudau pe Isus pentru lucrările Sale minunate (Luca 19:37). El a vindecat leproșii doar printr-o atingere; El a făcut orbul să vadă, surdul să audă și paraliticul să meargă; El a poruncit duhurilor necurate și ele L-au ascultat; El a liniștit furtunile, a mers pe apă și a transformat cinci azimi și doi pești într-o masă pentru mii. Deci, pe măsură ce El intra în Ierusalim, ei știau că nimic nu Îl va putea opri. El putea doar să vorbească și Pilat ar fi pierit; romanii ar fi fost risipiți.

    Apoi uitați-vă, în al doilea rând, la versetul 38. Mulțimile au strigat, "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!" Isus era Rege și nu orice Rege, ci Acela trimis și hotărât de Domnul Dumnezeu. Știau cum L-a descris Isaia – ca Suveran peste o Împărăție fără sfârșit: "El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor." (Isaia 9:7)

    O Împărăție universală, fără sfârșit, susținută de râvna Dumnezeului atotputernic. Era aici Regele universului, Cel care astăzi domnește peste națiuni și galaxii și pentru care America, ISIS și oricare alt stat politic sunt doar nisip și aburi.

    În al treilea rând, versetul 40. Când fariseii Îi spun să oprească oamenii din a-L binecuvânta ca Rege, El răspunde: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga." De ce? Pentru că Isus va fi lăudat! Universul este creat pentru ca Hristos să fie lăudat. Și, de aceea, dacă oamenii nu o vor face, El va pune pietrele în locul lor.

    Cu alte cuvinte, El este suveran. El va obține ceea ce vrea să obțină. Dacă noi refuzăm să-L lăudăm, pietrele vor avea această bucurie.

    Împlinire, nu eșec

    Este remarcabil, deci, faptul că lacrimile lui Isus din versetul 41 sunt atât de des folosite pentru a-I nega suveranitatea. Unii spun, "Uite, plânge Ierusalimul pentru că El hotărârea Lui cu privire la ei nu se va împlini. S-ar fi bucurat de salvarea lor. Dar ei sunt opunători. Îl vor respinge. Îl vor da să fie răstignit. Astfel, scopul Lui pentru ei a dat greș." Dar ceva nu este în regulă cu această obiectivare la adresa suveranității lui Isus.

    El poate scoate laude de la pietre. La fel ar putea face pentru inimile împietrite din Ierusalim. Mai mult, toată respingerea, persecuția și omorârea lui Isus nu este eșecul planului lui Isus, ci împlinirea acestuia.

    Ascultați ce spune El în Luca 18:31-33, cu puțin timp înainte: "Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: "Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."

    Trădarea, batjocura, rușinea, scuiparea, biciuirea, uciderea – și multe altele – au fost plănuite. Cu alte cuvinte, opunerea, respingerea, necredința și ostilitatea nu au fost o surpriză pentru Isus. Ele erau, de fapt, parte din plan. Așa spune El.

    De aceea, probabil, spune la sfârșitul versetului 42, "Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi." Amintiți-vă ce a spus Isus despre pildele Sale în Luca 8:10: "Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă. " Dumnezeu îi ținea împietriți. Era judecata Lui.

    Milos și măreț

    Mila lui Dumnezeu este o milă suverană. "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă" (Romani 9:15). Dar iată ideea pe care trebuie să o avem în această zi: această suveranitate a lui Hristos plânge oamenii împietriți și pe cale să piară ai Ierusalimului, în timp ce ei Îi împlineau planul. Este nebiblic și greșit să consideri lacrimile de milă ca o contradicție a serenității suveranității. Isus a fost liniștit în tristețe și trist în suveranitate. Lacrimile lui Isus sunt lacrimi ale milei suverane.

    Deci, puterea Sa suverană este cu atât mai admirabilă și mai frumoasă. Este armonia lucrurilor care par să fie în tensiune lucrul care-L face atât de glorios - "milos și măreț", așa cum și cântăm. Admirăm puterea mai mult atunci când e o putere plină de milă. Și admirăm mila mai mult atunci când este o milă măreață.

    O, dacă am vedea și dacă am savura frumusețea lui Hristos – lacrimilor unei bucurii suverane, dragostea sacrificatoare de sine și ascultarea care I-au purtat fiecare pas al Său în timpul acestei săptămâni care urma. Și o, în timp ce Îl admirăm și înălțăm în această săptămână, dacă am fi schimbați de ceea ce vedem și să devenim mai mișcați, dacă am renunța la noi și dacă am deveni oameni care au nevoie de o întâlnire cu El!

Sursa: www.desiringgod.org