"Înlocuitori" pentru Duhul Sfânt... Banii

Oamenii caută înlocuitori nu doar pentru lucrurile materiale sau cele pământești, ci și pentru cele spirituale. Știm că Scriptura abordează și aspectul acesta al simulării credinței folosind termeni de genul: falsă evlavie, doar o formă de evlavie, după roade îi veți cunoaște, farisei (asociat oamenilor care sunt fățarnici și au o credință de ochii altora) și alții.

Mai mult ca niciodată se dorește o credință extraordinară, vizibilă, explozivă, senzațională și cum mulți sunt deștepți în felul lumii, au profitat de ceea ce se cere, pornind tot felul de curente ale prosperității și ale senzaționalului. Priviți cât spectacol este cu vindecările unora pe la televizor. Priviți cum predică tele-evangheliștii și ce sume colosale se învârt în jurul numelor lor. Credința care se caută trebuie să fie în trend, adică să fie zgomotoasă, vizibilă, să dea bine, să fie avantajoasă și nu în ultimul rând cool.

Ei bine, Dumnezeu nu promite o astfel de credință în Biblie, sau mai bine zis, ieșirile de acest gen, revărsări de putere ale Duhului Sfânt, vor fi vizibile doar în cazuri speciale, în rest, ca să fim în trend, trebuie să înlocuim Duhul Sfânt cu cineva, care să facă posibile toate astea în numele Lui, cineva care să poată purta haina Sfântului Duh sau una asemănătoare, iar banul este un înlocuitor perfect și mai este și acceptat și tolerat bine de credincioși, dar nu de sfinți.

În timpurile Vechiului Testament, toată viața evreilor era guvernată de Lege. Nu mișcau nimic fără să consulte și să respecte Legea. Legea era în tot și în toate, ea era coloana vertebrală și totul se petrecea cu respectarea legii. În același mod astăzi, viața sfinților trebuie să fie ghidată de Duhul Sfânt. Scriptura ne spune că trebuie să umblăm călăuziți de Duhul și nu cum vrem noi. Doar că Duhul Sfânt, este așa cum îi spune numele, SFÂNT, și nu putem face tot ce voim. Una din variante este ca să ascultăm sau alta e să îi găsim înlocuitor.

Banul a devenit azi în biserici și în inimile multor oameni cel mai căutat și râvnit element spiritual. Multe lucruri au fost setate sau schimbate ca să se potrivească acestui înlocuitor. În cele mai multe biserici, cei care ar trebui să ia deciziile, oamenii plini de Duh, au fost înlocuiți cu oamenii plini de bani. Regula de aur e valabilă și în biserici ”cine are aurul face regula”. Așa se face că deciziile duhovnicești, cele ce țin de viață spirituală, le iau oamenii cu bani, nu cei cu Duh. În consecință, multe, cele mai multe biserici se conduc după principiile profitabilității, nu după cele ale slujirii. Biserica devenind o afacere, o firmă, o organizație în cel mai bun caz, închizându-se imediat ce nu mai este profitabilă. Nu am nimic cu oamenii cu bani, Dumnezeu îngăduie unora să poată administra bani, dar nu toți cei cu bani, sau mai bine zis, puțini din cei cu bani pot administra obiectiv interesele unei biserici, fără a uza de potența lor financiară.

După asta, "slujirea" păstorului, preotului sau predicatorilor se face tot pe bani. Numai puțin să priviți pe internet și realizați cam ce sume se învârt. E adevărat că e criticată doar o anumită biserică pentru că, deobicei crezând că un grup este majoritar, poate învârt sumele cele mai mari. Dar nici celelalte biserici nu sunt departe. Oamenii, "slujitorii", se simt îndreptățiți să lucreze pe sume mari de bani și au pretenția să fie numiți tot slujitorii Domnului. Așa se face că se iau oameni simpli din slujire, sunt trimiși la teologie și nu mai vin înapoi decât dacă e profitabil. Banul fiind cel care dictează unde să slujească și dacă să slujească, Duhul Sfânt va trebui să se conformeze.

Banii din afară sunt iar o mare capcană. Ei dictează în multe cazuri ce să se predice și care să fie strategia. Românii neoprotestanți, adesea au primit cu mare bucurie, ca din partea Domnului, ”bani din afară” și au ”slujit pe bani” ducând mari comunități de oameni în direcțiile dorite de ”sponsor”. Ascultare de Duhul Sfânt? Nicidecum, mai degrabă ascultare de bani. Când un slujitor refuză o sponsorizare pentru slujire, este considerat ciudat, mai ales dacă se obținuse cu mare greutate, dar sunt sigur că acel slujitor are liniște și cel mai mare câștig, are șanse mai mari să se lase călăuzit de Duhul Sfânt.

Samuel, robul lui Dumnezeu, a proorocit de copil, până la o vârstă respectabilă și la acea vârstă, a ieșirii din slujire cheamă poporul și le spune: în 1 Samuel 12:2-4: „Iată-mă! Sunt bătrân, am albit… am umblat înaintea voastră din tinereţe până în ziua de azi…Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: – Cui i-am luat boul? Sau, cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi şi vă voi da înapoi! Ei au răspuns: – Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi n-ai primit nimic din mâna nimănui”. Ce siguranţă pe omul acesta…

Cine ar putea spune la fel astăzi din preoți, păstori, predicatori?
Ar fi un test important.

(va continua)

Sursa