Cincizecimea - actul de naștere al Bisericii Botezul - actul de naștere al creștinului

Referitor la sărbătoarea de astăzi, trebuie să ne amintim că Cincizecimea exista și în Vechiul Testament și avea legătură cu încheierea secerișului, ea fiind o sărbătoare de mulțumire pentru strângerea recoltei, de unde purta și denumirea de: „sărbătoarea secerișului”.

Data acesteia era calculată numărând șapte săptămâni de la începutul secerișului, care începea după Paște: „Să numeri șapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri șapte săptămâni. Apoi să prăznuiești Sărbătoarea Săptămânilor și să aduci daruri de bunăvoie, după binecuvântarea pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 16:9-10).

Nu este o coincidență că Duhul Sfânt se manifestă în chip văzut între ucenici, la 50 de zile de la învierea Domnului. Pentru că Acesta a fost un Dar de bunăvoie din partea lui Dumnezeu, prin care putem să ajungem la El.

Cincizecimea din Legea Veche a fost o prefigurare a Cincizecimii creștine, care, prin coborârea Duhului Sfânt, confirmă primirea Legii celei Noi, scrisă nu pe table de piatră, ca pe Sinai, ci pe tablele inimilor noastre, după cum scrie Pavel celor din Corint: „Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.” (2 Corinteni 3:3)

Vedem cum Dumnezeu, într-un mod clar, fără jumătăți de măsură și fără ambiguități, dar cu o eleganță și o diplomație desăvârșită, îi îndeamnă și îi ajută pe evrei să facă trecerea de la Legea veche la Legea cea nouă, fără să denigreze ceea ce fusese scris mai înainte, ci să completeze, chiar să actualizeze, dacă ne este permis un astfel de termen (Matei 5:17).

Sărbătorim astăzi, deci, ziua de naștere a Bisericii lui Hristos, zi în care Dumnezeu Tatăl a trimis Duhul Său cel Sfânt, Mângâietorul, ca o garanție a împlinirii tuturor promisiunilor pe care Fiul Său, din dragoste, ni le-a făcut nouă, oamenilor!

În Ioan 14:26 scrie: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”. Așa cum ne învață aici Domnul Hristos, Duhul Sfânt este Cel care ne va călăuzi în creșterea noastră spirituală și ne „va învăța toate lucrurile” adică ne va ajuta să înțelegem și să trăim într-un mod autentic realitățile vieții în Domnul. Aceasta pentru că Duhul Sfânt a coborât din Cer ca să locuiască în Biserică și în cei care cred în Cel ce L-a trimis! Astfel, coborârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos din umanitatea Sa în oameni.

La Cincizecime, Duhul Sfânt coboară în chipul limbilor ca de foc peste apostoli. Limbile acestea ne aduc aminte de un episod din Vechiul Testament, când oamenii erau gata să facă un lucru grav, la Turnul Babel, dar Dumnezeu le-a amestecat limbile, ceea ce a dus la pierderea înțelegerii între ei, creând confuzie și până la urmă, separare, despărțire. Babelul de atunci, dar și Babelul nostru cotidian înseamnă, pe lângă pierderea limbajului uman, și îndepărtarea noastră de Dumnezeu.

În Noul Testament, Dumnezeu intervine din nou și de data aceasta limbile ca de foc au rolul să restabilească înțelegerea între oameni, prin oferirea unui limbaj comun, pe care să-l înțeleagă și să-l trăiască toți, în Biserică, prin Duhul Sfânt, alcătuind familia lui Dumnezeu, devenind membri ai Trupului lui Hristos.

Coborârea Duhului Sfânt a restabilit din nou umanitatea, aducând înțelegerea și unitatea celor ce-l cunosc pe El. Din momentul Cincizecimii, singurul limbaj comun pe care oamenii sunt în măsură să-l învețe este al Bisericii, deoarece creștinii trebuie să fie reuniți în Duhul Sfânt.

Cincizecimea a adus unitatea voinței noastre. Chiar dacă sunt străini unul de altul, totuși oamenii sunt uniți de-o singură dorință, aceea de a da slavă lui Dumnezeu, care, de altfel, ar trebui să fie dorința întregii creații.

Duhul Sfânt este o condiție sine qua non și o necesitate în viața creștinului, care, altfel, cu toate eforturile sale proprii nu ar putea progresa în încercarea apropierii lui de Dumnezeu. De aceea, conștienți de acest lucru, să cerem cu stăruință Duhul Sfânt în viețile noastre, dând astfel posibilitatea Domnului Isus să mijlocească la Tatăl pentru noi!

Câțiva dintre noi vor avea de azi înainte, un motiv în plus de bucurie, pentru că vor sărbători în ziua Cincizecimii și ziua lor de naștere ca și creștini și oameni născuți din nou! Actul botezului este o confirmare că mesajul Evangheliei a ajuns la inima creștinului, că a fost acceptat și care trezește și dorința de a exprima public acest crez. Asta face ca fiecare persoană din biserică să nu fie pasivă, ci să devină un membru activ, care Îl mărturisește cu curaj pe Hristos în mijlocul oamenilor care nu-L cunosc.

În cadrul ambelor evenimente remarcăm prezența elementelor cu efect curățitor, purificator: focul la Cincizecime și apa în actul botezului. Este nevoie, atunci când primim Duhul Sfânt, de un foc interior, de o cercetare înlăuntrul nostru, care să ne curățească de tot ceea ce nu este pe placul lui Dumnezeu. De asemenea, în apa botezului spălăm sau îngropăm omul cel vechi, păcătos, născându-ne din nou, prin harul lui Dumnezeu.

Cincizecimea, ca botezul, de altfel, sunt doar începutul unei existențe, dar care nu reprezintă totul! Este doar primul pas pe greul drum, dar totodată plin de bucurii, spre țelul final – mântuirea și părtășia veșnică în Domnul!

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem aceste adevăruri din viețile noastre și să ne însoțească prin Duhul Sfânt, pe calea care duce în Cer!