text Editorial

In casa lui Dumnezeu se poarta o singura culoare: Sfintenia

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mihai Ardelean

      Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil ma uitam in dulapul de haine al mamei si al tatalui meu si vedeam tot felul de imbracaminte de pe vremea cand ei erau tineri. Imi aduc aminte ca mi se pareau asa de demodate. Strambam din nas si exclamam: „Cum ati putut purta asa ceva? Nici daca mi-ar da cineva bani nu as purta asa ceva.”

 

            ...sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.

 Ps 93:5

 

            Am dat de versetul acesta din psalmi si mi-am dat seama ca sfintenia nu este o haina invechita sau demodata. Sfintenia nu are masura. In sensul ca daca ai 1, 90 inaltime si 100 kg ti se potriveste la fel de bine ca si in cazul in care ai avea 1,60 si 50kg. Incearc-o si ai sa vezi ca ti se potriveste, te prinde bine si la fata. E de fapt chiar marimea noastra a tuturor.

            Totusi am remarcat ca ea, Sfintenia, este azi in adunarile noastre o floare rara de colt, o himera am putea spune. O haina uitata undeva intr-un dulap si intotdeauna pentru altii. Dar asa cum spune si versetul ea este o podoaba, si este de fapt singura podoaba a Casei lui Dumnezeu. Si la afirmatia asta a psalmistului raman uluit. Nu se potriveste de fel cu modul de gandire al vremurilor noastre. Deci nu costumele scumpe ale predicatorilor, nu muschii tinerilor crestini care merg la sala si canta in fanfara, nu picioarele surorilor de pe prima banca care tot trag de fuste sa se faca mai lungi, nu microfoanele de ultima generatie, nu statiile scumpe, nu oratoria, nu diplomele predicatorilor din fata, nu corurile mari si famfarele? Parca imi vine sa scutur din cap si sa intreb: „Cum? Doamne vorbesti serios? Chiar nu iti plac toate astea? Cuvantul asta scos din vocabularul predicatorilor, sau intalnit ultima data prin secole de mult apuse?”

            Da ...sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne,

            Indraznesc sa spun ca adunarile de azi sunt axate foarte mult pe o pacaleala sentimentala numita prezenta Lui Dumnezeu pe care o induc tobele si chitarile electronice manuite cu dibacie de niste pletosi. Ne focalizam energia spre a crea o atmosfera euforica pe care mai apoi o prezentam ca prezenta lui Dumnezeu.

            Imi amintesc ca am facut undeva o afirmatie care suna cam asa ”Nu orice tresaltare de inima este dragoste asa cum nu orice strangere de mana este prietenie”. Nu toate sentimentele pe care le traim azi in adunari sunt sub semnul prezentei lui Dumnezeu.

            Si va rog sa remarcati in Scriptura ca Dumnezeu ne indeamna sa ne punem toata energia noastra in a fi sfinti si nu sa ne canalizam eforturile spre a-L aduce pe Dumnezeu intre noi pentru ca intre sfintii, prezenta lui Dumnezeu vine de la sine. Ar trebui sa ne focalizam deci atentia la intalnirile noastre spre a fi sfinti si nu spre a simti ceva ce noi numim prezenta Lui Dumnezeu.

            Am tot considerat ca Solomon ar fi trebuit sa ceara de la Dumnezeu sfintenie si nu intelepciune. Macar ca Biblia ne spune ca :

            1Regi 3:10  Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

            Dar a placut Domnului in raport cu ce ? Raspunsul il avem in versetul 11 unde Dumnezeu ii spune :

            1Regi 3:11  Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere...

            Deci a placut Domnului pentru ca nu a cerut egoist ceva pentru inbunatatirea vietii pamantesti. Dar cred ca o cerere mai buna ar fi fost sfintenia pentru ca pana acum am intalnit multi intelepti nesfinti dar nu am intalnit nici un sfant care sa fie neintelept. Pentru ca sfintenia nu trebuie confundata cu gradul de inteligenta. Poti fi super intelept, dovada Solomon, si nesfant.

            Psa 119:99  Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.

 

           

             Sfintenia nu trebuie confundata cu religia

            Chiar putem remarca de altfel ca cei mai nesfinti oameni au fost si cei mai religiosi. Aduceti-va aminte de Iuda care a mancat la cina cu Domnul si totusi l-a vandut. Ce sa spunem de tanarul bogat care era un om foarte religios. Sau sa il amintim pe cel de pe locul intai, apostolul Pavel care a prigonit Biserica lui Hristos si el deosebit de religios.

 

            Sfintenia nu trebuie confundata cu ritualul

             Faptul ca faci parte dintr-o adunare nu te face sfant. Faptul ca te rogi la intrarea in biserica nu te face sfant. Faptul ca te ridici la citirea textului nu te face sfant ci respectuos. In Ieremia 7 avem astfel de oameni care toata ziua le placea sa spuna un cuvant: Templul Domnului. Dar faptu ca ai un templu nu te face sfant.

            Ier. 7:4  Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicînd: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”

            Ier. 7:9  Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strîmb, aduceţi tămîie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!...

            Domnul reia ideea asta in predica de pe munte si spune: „Nu oricine imi spune Doamne, Doamne!”, ca noi la astea ne pricepem foarte bine. „

 

            Sfintenia nu trebuie confundata cu slujba

            Eze 8:11  Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrînii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mînă şi se înălţa un nor gros de tămîie.

            Zec 3:3  Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuş stătea în picioare înaintea Îngerului.

 

            Avem aici doua exemple de oameni care aveau o slujba in Israel si  totusi numai sfinti nu se puteau numi.

 

            1Cor. 9:27  Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

           

            Noi, sofisticatii de azi, asociem sfintenia cu tobele, cu ridicatul mainilor, batutul din palme, numarul mare de oameni. Am uitat totusi ca la nunta lui Dumnezeu se poarta o singura culoare. Nu rosu, nu albastru. La nunta lui Dumnezeu singura culoare care se poarta: este SFINTENIA!

            Ramane totusi o intrebare atunci. Cum arata sfintii? Putem arata cu degetul spre cineva anume? Exista sfinti azi? Raspuns este categoric da. Cum arata ei ne spune Ioan:

            1Ioan 2:6  Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

            Amin.

           

 

Cele mai recente resurse creștine scrise

„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>
„Te chem pe nume”, o poveste crestina care atinge sufletul
Într-o lume în care inimile caută alinare și sens, cărțile cu mesaj spiritual devin mai mult decât o simplă lectură, devin un răspuns. Romanele crestine sunt acele povești care ne ajută să privim viaț... Citeste mai mult >>
Primele mele 100 de cuvinte din Biblie
Categorie: Recenzii carti crestine Primele mele 100 de cuvinte din Biblie, de Andrew Newton „Primele mele 100 de cuvinte din Biblie” este o carte minunată de introducere în universul spiritu... Citeste mai mult >>