Doctrina crestina-Lucrarile lui Dumnezeu

Categorie: Doctrine crestine

Lucrările lui Dumnezeu pot fi grupate în: (1) lucrarea de creație și (2) lucrarea de cârmuire suverană a universului, cu cele două aspecte ale ei – păstrarea și providența.

Lucrarea de creatie 

 În ce constă lucrarea de creație?
Lucrarea de creație constă în „aducerea în ființă a tuturor lucrurilor ce alcătuiesc universul, cu excepția păcatului, care a fost generat mai târziu de unele făpturi personale” (F.H.Barackman).

Care sunt caracteristicile lucrării de creație?
În lumina Sfintelor Scripturi,
· Creația este actul liber-consimțit al Sfintei Treimi. Creația a antrenat, benevol (fără nici o determinare din exterior), toate Persoanele Trinității: Tatăl, de la Care au pornit toate lucrurile, este Cauza Generatoare (1 Cor.8.6); Fiul, care a realizat toate lucrurile, este Cauza Instrumentală (Ioan 1.3; Col.1.13-17); Duhul Sfânt, prin care au luat ființă toate lucrurile, este Cauza Dinamică (Gen.1.2; Iov 33.4).

· În Creație se pot distinge două etape:
1) Creația nemijlocită: La început, Dumnezeu a creat universul „ex nihilo”, adică imediat și instantaneu, fără a folosi materiale preexistente sau cauze secundare (Gen.1.1; Ps.148.2-5; Evr.11.3).
2) Creația mijlocită: Ulterior Dumnezeu a pregătit pământul pentru a putea fi locuit de oameni, recurgând la elemente create deja: la apă și sol (Gen.1.3u; 2.7, 21-22; 6.17; 7.21-22).

· Creația diferă și depinde de Dumnezeu. Universul diferă de Creatorul lui, în mod absolut; universul nu este Dumnezeu și nu poate exista fără Dumnezeu (Evr.1.3; Col.1.17).,

„Universul nu este nici parte din Dumnezeu, nici izolat de El. Totuși, este distinct și total dependent de El în ce privește existența”(F.H.Barackman).

Care este scopul principal al Creației?
Scopul principal al Creației este să-L glorifice pe Dumnezeu, prin faptul că:
· Universul Îi oglindește perfecțiunile Sale (Ps.19.1; Rom.1.20).
· Universul Îi împlinește planul Său (Ef.1.11-12; Apoc.4.11).
· Făpturile create Îi aduc glorie (Ps.148; Rom.11.33-36).

Lucrarea de carmuire suverana

În calitate de Creator și Proprietar al Universului, Dumnezeu deține dreptul absolut de a stăpâni asupra lui. Stăpânirea Sa suverană se manifestă în bunăvoința de (1) a păstra lumea creată și (2) de a o dirija în vederea împlinirii voii Sale (1 Cron.29.11-12; Ps.103.19; Mat.20.15).

Cum se manifestă lucrarea de păstrare a Universului?
„Tot ce a creat Dumnezeu, în ființă și în acțiune, depinde absolut de El. Creatura nu are putere în ea să continue să existe. Există și continuă datorită voii Creatorului ei” (F.C.Woodwortj,Jr .& D.D.Duncan).

În suveranitatea și bunăvoința Sa, Dumnezeu menține în existență toate cele create, împreună cu proprietățile și puterile lor. În ce fel?

· Dumnezeu a dat fiecărei părți a creației Sale anumite proprietăți ca să se întrețină singură (numite „legi naturale”: proprietăți și legi fizice, capacități raționale, etc). Totuși, Creația nu este autosusținătoare, cum afirmă deiștii.
· Dumnezeu cooperează cu Creația, în toate operațiile materiei și ale gândirii; puterea divină cooperează cu puterea creată, în așa fel ca toate legile și proprietățile stabilite în Creație să funcționeze perfect. El ține în acțiune legile și puterile care țin în ființă universul.

Ce se înțelege prin providența lui Dumnezeu?
Etimologic, „providență” înseamnă „previziune” (din lat. „providere” = „a prevedea”); teologic, „providență înseamnă acea activitate continuă a lui Dumnezeu, prin care El face ca toate evenimentele din domeniul fizic, mintal și moral să împlinească planul Său, și acest plan nu este altceva decât proiectul inițial al lui Dumnezeu în creație” (H.C.Thiessen).

Providența este „mâna lui Dumnezeu în procesele istoriei și ale naturii… Este executarea efectivă, în timp, a planurilor Sale alcătuite în eternitate” (M.J.Erickson).

 În ce domenii se manifestă providența lui Dumnezeu?
Dumnezeu este în control asupra fiecărui domeniu al creației Sale. Berkhof oferă o listă a acestor domenii:
· Universul întreg – Ps.103.19; Dan.4.35; Efes.1.11
· Lumea fizică – Iov 37.5,10; Ps.104.14; 135.6
· Creația neînsuflețită – Ps.104.21,28; Mat.6.26; 10.29
· Afacerile popoarelor – Iov 12.23; Ps.22.28; 66.7; Fapte 17.26
· Nașterea și soarta oamenilor – 1 Sam.16.1; Ps.139.16; Is.45.5; Gal.1.15-16
· Succesele și falimentele oamenilor – Ps.75.6,7; Lc.1.52
· Lucruri aparent accidentale sau nesemnificative – Prov.16.33; Mat.10.30
· Protecția celor neprihăniți – Ps.4.8; 5.12; 63.8; 121.3; Rom.8.28
· Împlinirea dorințelor poporului Său – Gen.22.8,14; Deut.8.3; Fil.4.19
· Răspunsuri date rugăciunilor – 1 Sam.1.19; 2 Cron.33.13; Ps.65.2; Mat.7.7
· Pedepsirea celor răi – Ps.7.12,13; 11.6.

Cum se raportează guvernarea lui Dumnezeu la actele păcătoase ale oamenilor?
„Dumnezeu deține controlul absolut, în sensul că oamenii fac numai ceea ce a hotărât El; totuși, ei sunt cu adevărat liberi, adică deciziile luate le aparțin și sunt moral răspunzători pentru ele” (J.I.Packer).

Pentru noi, este aproape de neînțeles cum poate controla Dumnezeu acțiunile oamenilor, fără a le răpi libertatea și responsabilitatea. Totuși, este evident că acțiunile păcătoase ale oamenilor nu sunt cauzate de Dumnezeu, dar sunt incluse în activitatea Lui de guvernare.

Dumnezeu controlează faptele păcătoase ale oamenilor în mai multe moduri:
1) Prin providența preventivă – uneori El îi oprește sau îi împiedică pe oameni să comită anumite păcate (Gen.20.6; Ps.19.13).
2) Prin providența permisivă – uneori El nu intervine activ, ci permite omului să înfăptuiască păcatul (Ps.81.12-13; Osea 4.17; Fapte 14.16; Rom.1.24-28). Permisiunea Sa nu face să fie necesară săvârșirea acelui păcat, ci doar face să fie sigur faptul că omul păcătos comite realmente păcate.
3) Prin providența directivă – uneori El direcționează cursul faptelor rele în așa fel încât acestea să lucreze binele plănuit de El (Gen.50.20; Fapte 2.23; 4.27). Totuși, „legea inversării” nu absolvă pe făptuitor de vina sa (ex. Iuda – Ioan 13.27; Mat. 27.3-5).
4) Prin providența limitativă – uneori El restrânge extinderea sau efectul relelor pe care le pot face oamenii păcătoși sau diavolul. Peste limitele impuse de El, răul nu poate trece (Iov 1.12; 2.6; 1 Cor.10.13; 2 Tes.2.7; Apoc.20.2).

sursa: https://limanuribune.wordpress.com/