Doctrina crestina-Hotararile (decretele) lui Dumnezeu

Categoria: Doctrine crestine

Ce se înțelege prin hotărârile lui Dumnezeu?
Prin hotărârile lui Dumnezeu înțelegem „planul prin intermediul căruia a stabilit toate lucrurile privitoare la Univers, inclusiv acțiunile Sale față de acesta și tot ce se întâmplă în el” (F.H.Barackman).

Termenii biblici care descriu hotărârile Sale sunt: „sfatul Său” (Ps.33.11; Fapte 2.23; 4.28; Ef.1.11), „hotărârea Sa” (Is.14.24-27; 46.10; Efes.1.11), „planul Său” (Ps.33.11; Is.25.11; Rom.8.28; Efes.1.9; 3.11) și „voia Sa” (Is.44.28; 55.11; Efes.1.1,5; Apoc.4.11).

Care sunt caracteristicile hotărârilor lui Dumnezeu?
Hotărârile lui Dumnezeu reflectă natura și caracteristicile lui Dumnezeu:
· Unitate (Efes.1.9-11). Toate decretele Sale alcătuiesc un singur plan sau sfat. El a fost conceput în veșnicie ca un întreg, dar executarea lui în univers se face în etape.
· Eternitate (Efes. 3.11). Raportat la univers, planul Lui a fost alcătuit înainte de întemeierea lumii; dar în Sine, hotărârile Sale au existat dintotdeauna.
· Neschimbabilitate (Evr.6.17). Hotărârile Sale desăvârșite sunt nestrămutate. Dumnezeu nu are nimic de corectat, și nimeni nu poate surprinde, dejuca sau constrânge voia Sa.
· Universalitate (Efes.1.11; Rom.11.36). Hotărârile Sale stabilesc tot ce există și tot ce se petrece în univers. Tot ce ține de lucrările Sale exterioare – crearea, susținerea și guvernarea universului – și tot ce ține de creaturile Sale – îngeri și oameni, vietăți și lucruri neînsuflețite.
· Sunt absolute (Fapte 4.27-28). Dumnezeu a hotărât absolut totul: nu doar ce trebuie, ci și cum trebuie să se împlinească. Detaliile nu sunt la voia întâmplării, nici în voia sorții, ci în voia Sa.

 Cum se raportează hotărârile Sale la acțiunile creaturilor Sale?
În raport cu creaturile Sale, hotărârile lui Dumnezeu se împlinesc în două moduri:
1) Hotărâri eficace – se împlinesc prin directa acțiune a lui Dumnezeu (ex.crearea universului: Gen.1.1), sau se împlinesc prin acțiunea indirectă a unor legi ale naturii (Fapte 14.17).
2) Hotărâri permisive – nu le împlinește Dumnezeu și nici nu-Și asumă responsabilitatea pentru ele; se împlinesc numai prin permisiunea lui Dumnezeu, de către îngeri căzuți și de către oameni răi.

 Cum se raportează hotărârile Sale la libertatea morală a omului?
Pentru că suntem doar creaturi, libertatea noastră morală nu înseamnă autodeterminare absolută, nelimitată. Noi suntem agenți liberi relativ. Ce înseamnă aceasta? Autodeterminarea noastră este influențată de diverși factori (convingeri lăuntrice, înclinații, motivații, stări, mediu etc.), de forțele răului și de Dumnezeu. Dar nimic și nimeni nu ne reduce la starea de marionete, controlându-ne voința fără acordul nostru. Dumnezeu poate să-Și împlinească hotărârile Sale fără a exercita constrângere divină asupra conștiinței sau asupra voinței noastre.

În ce privește hotărârile permisive, trebuie știut că „decretul nu este sinonim cu acțiunile ființelor create sau cu dorința revelată de Dumnezeu pentru ele” (F.H.Barackman). Permisiunea Sa nu este lege obligatorie exercitată asupra voinței omului, ci libertate de acțiune acordată voinței omului. De aceea responsabilitatea morală cade pe om.

„Având conștiința morală și puterea autodeterminării conștiente, suntem responsabili pentru acțiunile noastre (Rom.14.12). Dar sub nivelul conștienței noastre, Dumnezeu acționează asupra voinței pentru a-Și realiza scopul și a păstra neatinsă integritatea libertății conștiinței și responsabilității noastre” (F.H.Barackman).

sursa: https://limanuribune.wordpress.com/