Categoria: Doctrine crestine
Crearea ingerilor
Ce sunt îngerii?
Îngerii (ebr. malak, gr. angelos = mesager supranatural sau uman) sunt ființe personale cerești, create de Dumnezeu și însărcinate cu o anumită misiune.
În Biblie, ei mai sunt numiți „fiii lui Dumnezeu” (Iov 1.6; 38.7; Ps. 89.6), „sfinții” care alcătuiesc oastea cerurilor (Ps. 89.5,7), Dumnezeu fiind „Domnul oștirilor” (Ps. 89.6,8; Is. 31.4).
Când au fost creați îngerii?
Biblia nu prezintă explicit timpul când au fost creați îngerii. Crearea loc trebuie să fi avut loc înainte de crearea pământului, la care îngerii au fost martori (nu și participanți – Iov 38.7).
În ce stare au fost creați îngerii?
Toți îngerii au fost creați de Dumnezeu, prin Christos (In. 1.1-3; Col. 1.16), ca și creaturi sfinte, așezate într-o atmosferă de sfințenie desăvârșită (Gen. 1.31, Iuda 6). Potențial, toți îngerii ar fi putut rămâne în starea de sfințenie originară. Totuși,fiind înzestrați cu voință liberă, ei nu au fost imuni față de ispită și de păcat. Prin urmare, unii îngeri au păcătuit (2 Pet. 2.4), iar alții au rămas sfinți (ei sunt numiți „îngeri aleși”-1 Tim. 5.21). Cei care au păcătuit vor rămâne confirmați pentru eternitate ca îngeri răi sau căzuți, iar cei care nu s-au răzvrătit, ca îngeri sfinți.
În ce număr au fost creați îngerii?
Biblia nu precizează numărul îngerilor creați, dar acesta este incalculabil de mare (Evr. 12.22; Apoc. 5.11). Toți îngerii au fost creați simultan, printr-un act singular, ca o clasă al cărei număr rămâne neschimbat, întrucât nu se poate reproduce sau muri (Mt. 22.30).
Natura ingerilor
Ce fel de ființe sunt îngerii?
În ce privește natura lor, îngerii sunt:
· Ființe personale. Îngerii buni, demonii și Satan posedă inteligență (Mat. 8.29; 2 Cor. 11.3; 1 Pet. 1.12), emoții (Lc. 2.13; Iac. 2.19; Apoc. 12.17) și voință (Lc. 8.28-31; 2 Tim. 2.26, Iuda 6).
· Ființe spirituale. Îngerii sunt ființe spirituale de natură angelică. Natura îngerilor este nematerială și necorporală, dar uneori îngerii au fost văzuți de oameni în vise (Mat.1.20), viziuni (Is. 6.1-8), experiențe speciale (2 Împ. 6.17) sau în stare normală (Gen. 19.1-8), Mc. 16.5; Lc. 2.13). De obicei ei apar ca bărbați, dar este posibil ca și femeile din Zah. 5.9 să fie tot îngeri. Uneori, îngerii apar cu aripi (Is. 6.2; Ez. 1.5-8). Îngerii buni sunt numiți “duhuri slujitoare” (Evr. 1.14), demonii, „duhuri rele” sau „duhuri necurate” (Lc. 8.2; 11.24,26), iar Satan, „duhul care lucrează acum în fiii neascultării“ (Efes. 2.2).
Ce fel de ființe sunt demonii?
Cu privire la originea și natura demonilor, există mai multe concepții:
1) Demonii ar fi duhurile oamenilor răi care au murit. Această concepție care reflectă vechile credințe grecești este contrazisă de Biblie, care arată că duhurile morților nemântuiți sunt reținute în Locuința morților (Ps. 9.17; Lc. 16.23; Apoc. 20.13).
2) Demonii ar fi duhurile unei rase umane preadamice. Această concepție presupune existența unei rase preadamice pe pământul dinaintea căderii lui Satan. În căderea sa, Satan ar fi antrenat și omenirea preadamică, care și-ar fi pierdut trupul din acest motiv. Biblia nu confirmă existența unei rase preadamice, ci declară că Adam a fost primul om, prin care a intrat păcatul și moartea în lumea noastră (Mat. 19.4; Rom. 5.12).
3) Demonii ar fi rodul unirii dintre îngeri și femei. Această concepție se bazează pe două premise îndoielnice: (1) că „fiii lui Dumnezeu” din Gen. 6.2 ar fi fost îngeri și (2) că rodul procreării, „nefilimii”, ar fi fost niște hibrizi umano-angelici. Nimiciți la potop, duhurile acestor hibrizi ar fi devenit demoni. Potrivit Bibliei, expresia „și-au luat de neveste” se referă la relația de căsătorie, iar îngerii nu se căsătoresc (Mat. 22.30). În plus, nu există indicii biblice că „nefilimii” ar fi demoni.
4) Demonii sunt îngeri căzuți. Această concepție susține că demonii sunt îngeri care au căzut fiindcă s-au lăsat atrași de Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu. Biblia nu declară explicit că demonii sunt îngeri căzuți, dar asocierea lui Satan cu demonii în expresii ca „domnul dracilor” (Mat. 12.24) sau „diavolul și îngerii lui” (Mat. 25.41) susține ideea că demonii trebuie să fie tot îngeri căzuți, ca și Satan. Paralelismul categoriilor ierarhice dintre îngerii buni și demoni sugerează că și demonii sunt îngeri, dar căzuți.
Ce distincții majore există între natura îngerilor și natura lui Dumnezeu?
Dumnezeu este Ființă spirituală de natură divină, în timp ce îngerii sunt ființe spirituale de natură angelică. Îngerii:
· nu sunt eterni, dar au viață veșnică și nu pot muri (Lc. 20.36)
· nu sunt omniscienți, dar au cunoștințe vaste, datorate și experienței lor longevive (2 Sam. 14.20)
· nu sunt omnipotenți, dar au putere mare (Mat. 28.2; Fapte 5.19; 2 Pet. 2.11)
· nu sunt omniprezenți, dar spațiul nu le impune limitări materiale (Dan. 9.21).
Ce raport există între îngeri și oameni, potrivit naturii acestora?
Prin natura lor, îngerii sunt un ordin superior oamenilor (Evr. 2.6-8). Cât timp a purtat trup uman, Domnul Isus a devenit, într-un sens, „mai prejos decât îngerii” (Evr. 2.7). Natura angelică spirituală nu este supusă limitărilor naturii umane materiale. Îngerii nu cunosc moartea. Ei sunt mai presus decât omul în cunoaștere și în putere.
Totuși, îngerii au și anumite limitări în comparație cu omul. Ei nu au fost creați după chipul lui Dumnezeu și nu vor gusta harul omului răscumpărat în Christos. În trupuri de înviere și de glorie, cei răscumpărați vor judeca pe îngeri (1 Cor. 6.3).
Organizarea ingerilor
Cum sunt organizați îngerii?
Toți îngerii sunt organizați ierarhic, cei buni sub autoritatea lui Dumnezeu, iar cei răi sub autoritatea lui Satan. Există o „adunare” și un „sfat” al îngerilor buni (Ps. 89.5-7); îngerii răi se pot organiza pentru bătălie (Apoc. 12.7), sub comanda unui rege al lor (Apoc. 9.11).
Ce poziții ierarhice există în lumea îngerilor buni?
Biblia amintește despre heruvimi, serafimi, arhangheli, căpetenii de seamă, autorități guvernamentale etc.
Heruvimii reprezintă, probabil, cel mai înalt ordin angelic, de vreme ce Satan a fost un heruvim (Ez. 28.14,16). Se pare că ei sunt vestitorii și protectorii sfințeniei lui Dumnezeu. În acest sens, ei au păzit calea către pomul vieții din Eden (Gen. 3.24) și au purtat tronul văzut de Ezechiel (Ez. 1.4-5; 10.15-20). Tot ca protectori apar și în decorațiile Cortului și ale Templului; reprezentările lor vor apare și în Templul din Mileniu (Ez. 41.18-20).
Serafimii („cei aprinși”) sunt slujitori ai tronului lui Dumnezeu, proclamând sfințenia Sa și acționând ca agenți de curățire (Is. 6.1-7). Singura descriere biblică este cea din Isaia, unde serafimii apar ca ființe personale, cu șase aripi.
Arhanghelii. Deși scrierile apocrife (Enoh 20.1-7, Tobit 12.15) enumeră 7 arhangheli în jurul tronului lui Dumnezeu, singurul arhanghel confirmat de Biblie este Mihail (Iuda 9). În opinia unora, expresia „glasul unui arhanghel” (1 Tes 4.16) ar sugera existența mai multor arhangheli. În VT, Mihail apare ca îngerul păzitor al lui Israel (Dan.10.21; 12.1); el va păzi pe Israel și în timpul Necazului, când va conduce oștile de îngeri buni în lupta împotriva lui Satan și a oștilor de îngeri răi (Apoc. 12.7). Mihail a fost implicat și în îngroparea lui Moise; în disputa cu Satan, Mihail își recunoaște limitările de ființă creată și dependența sa de puterea lui Dumnezeu (Iuda 9).
Căpeteniile cele mai de seamă (Dan. 10.13) desemnează un grup superior de îngeri buni, dintre care face parte și Mihail. Un alt înger din acest grup este Gavril („eroul lui Dumnezeu”), cel ce duce mesaje de la Dumnezeu către anumiți oameni deosebiți (Dan. 8.16; 9.21; Lc. 1.19; 1.26). El revelează și interpretează oamenilor planul lui Dumnezeu cu privire la Împărăția lui Dumnezeu și la Mesia.
Autoritățile guvernamentale constituie o categorie angelică extrem de diversificată, întâlnită atât în lumea îngerilor buni, cât și în cea a îngerilor răi (Efes. 3.10; 6.12; Col. 1.16). Acești îngeri sunt implicați în guvernarea universului și în problemele lumii.
Îngeri cu responsabilități speciale. Apocalipsa prezintă un grup de îngeri buni cu responsabilități speciale asupra: focului (14.18); apelor (16.15); abisului (19.11). Un înger îl va lega pe Satan (20.1-2), alții vor vor suna din trompete judecățile din timpul Necazului (cap. 8-9), iar alții vor vărsa pe pământ ultimele 7 urgii (cap. 16). Nu este clar dacă îngerii celor 7 biserici (Apoc. 2-3) sunt mesageri supranaturali sau umani.
Cine este „îngerul lui Dumnezeu” din V.T.?
Îngerul lui Dumnezeu este o apariție a lui Christos înainte de întrupare (christofanie); aparițiile Sale încetează după Întrupare. Acest înger manifestă prerogative divine, acceptând închinarea (Gen. 16.7-12; 21.17-18; 22.11-18; Ex. 3.2; Jud. 2.1-4; 5.23; 6.11-24; 13.3-22; 2 Sam. 24.16; Zah. 1.12; 3.1; 12.8 etc.)
Cum se împart îngerii căzuți?
Se pare că o treime din îngerii creați s-au alăturat lui Lucifer în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și, implicit, în cădere (Apoc. 12.4). Îngerii căzuți (răi) pot fi clasificați în două categorii: (1) demoni liberi și activi (Efes. 6.11-12) și (2) demoni legați (Lc. 8.31).
Ce poziții ierarhice există în lumea demonilor liberi?
Demonii liberi au o anume libertate de a împlini planurile lui Satan. Ei sunt organizați după o ierarhie destul de asemănătoare cu cea a îngerilor buni: căpetenii, domnii, stăpâniri, puteri etc. (Efes. 6.12 /Efes. 3.10).
· Căpeteniile sunt primii în rang dintre îngerii căzuți. „Căpetenia împărăției Persiei” (Dan. 10.13) este o căpetenie a demonilor, a cărui zonă specială de activitate este Persia (vezi și Apoc. 12.7).
· Domnii, stăpâniri, puteri etc. sugerează autoritatea supraumană a demonilor liberi, primită de la Satan, potrivit poziției ierarhice a fiecăruia (Ef. 6.12; Rom. 8.38 etc.).
Ce spune Biblia despre demonii legați?
Există două categorii de demoni legați:
· Demoni legați temporar, în Adânc (gr. Abis – Lc. 8.31; Apoc. 9.1-3, 11). Se pare că unii dintre ei sunt acolo în așteptarea judecății, în timp ce alții vor fi eliberați pentru a fi activi pe pământ în timpul Necazului (Apoc. 9.1-3,11,14; 16.14).
· Demoni legați pentru totdeauna în Adânc (gr. Tartarus – 2 Pet. 2.4, Iuda 6). Potrivit gândirii grecești, Tartarus este un loc de pedeapsă mai adânc decât Hadesul. Unii susțin că motivul legării acestor demoni în Tartar este cel din Gen. 6.2-4, dar Biblia nu prezintă explicit motivul legării.
Ce spune Biblia despre originea lui Satan?
Satan este un înger din ordinul heruvimilor, creat de Dumnezeu în stare perfectă, de o frumusețe și putere deosebită, înainte de crearea omului și a grădinii Eden; el a ocupat o poziție proeminentă în slujirea lui Dumnezeu (Gen. 2.8, Ez. 28.11-19).
Ce spune Biblia despre căderea lui Satan?
Din Ez. 28.11-19 se poate deduce că primul păcat din univers a fost găsit în Lucifer. Această „generare spontană a păcatului” a fost un act deliberat și responsabil, înlesnit poate de frumusețea, măreția și puterea sa. Se pare că păcatul lui Satan a fost orgoliul sau mândria sa (Is. 14.12-15, 1 Tim. 3.6). Din cauza acestei sfidări directe la adresa autorității și puterii divine, Lucifer a fost alungat din cerul tronului lui Dumnezeu (Ez. 28.16-17). Deși nu este precizat în Biblie, timpul căderii lui Lucifer trebuie plasat înaintea incidentului din Eden.
Destinul ingerilor
Ce destin vor avea îngerii sfinți?
Îngerii care au ales să rămână în slujba lui Dumnezeu Îi vor sluji întreaga eternitate (Apoc. 21.12).
Ce destin vor avea îngerii căzuți?
În viitor, îngerii răi din locurile cerești (Efes. 6.12) vor fi aruncați pe pământ (Apoc. 12.8). Ca ființe personale morale, toți îngerii căzuți vor fi judecați de Dumnezeu (1 Cor. 5.3; 2 Pet. 2.4) și vor avea parte de chin conștient, veșnic, în iazul de foc (Mat. 25.41; Apoc. 20.10).
Ce destin va avea Satan?
Cu privire la destinul lui Satan, se pot observa câteva etape: (1) În trecutul atemporal, Satan a experimentat separarea de Dumnezeu cauzată de căderea sa morală (Ez. 28.15). (2) La Cruce, Satan a fost deja judecat (In. 12.31; 16.11; Col. 2.14-15). (3) În timpul Necazului, Satan va fi aruncat din Cer pe pământ (Lc. 10.18; Apoc. 12.7-12). (4) În timpul Mileniului, Satan va fi legat în Abis, după care va fi dezlegat pentru o ultimă confruntare cu Domnul (Apoc.20.1-3,7). (5) După Mileniu, Satan va fi aruncat pentru totdeauna în chinul etern al iazului de foc (Apoc. 20.10).
sursa: https://limanuribune.wordpress.com/