Doctrina crestina-Atributele naturale ale lui Dumnezeu

Categorie: Doctrine crestine

Care sunt principalele atribute naturale ale lui Dumnezeu?
„Atributele non-morale (naturale) sunt acele afirmări necesare ale esenței divine care nu implică calități morale” (H.C.Thiessen). Dintre acestea, amintim: omniprezența, omnipotența, omnisciența și imuabilitatea.

Ce se înțelege prin omniprezența lui Dumnezeu?

Omniprezența este calitatea de a fi prezent pretutindeni în același timp. Această calitate Îi permite lui Dumnezeu să fie prezent simultan, cu întreaga Sa esență, în orice punct al Universului. Deși Își are locuința în cer (Mat.6.9), Dumnezeu este prezent pretutindeni și, prin prezența și puterea Sa, menține existența tuturor lucrurilor (Evr.1.3; Col. 1.16-17).

Omniprezența lui Dumnezeu trebuie înțeleasă ca un act al voinței Sale libere, și nu ca un rezultat al extinderii, multiplicării sau diviziunii naturii divine. Creatorul umple întregul Univers cu prezența Sa, fără a Se confunda cu creația Sa (cum afirmă eronat panteismul). Biblia proclamă omniprezența Sa : 1 Imp.8.27; Ps.139.7-10; Fapte 7.48-49; Rom.10.6-8.

Ce se înțelege prin omnipotența lui Dumnezeu ?

Omnipotența este calitatea de a fi atotputernic. Această calitate Îi dă lui Dumnezeu abilitatea nelimitată de a acționa potrivit voinței Sale perfecte, în vederea împlinirii planului Său etern. Dumnezeu poate face tot ce vrea, dar nu este necesar ca El să vrea să facă totul. El deține controlul absolut asupra puterii Sale; aceasta include și puterea de a Se auto-limita. Dumnezeu nu Se va limita niciodată determinat de ceva sau de cineva din afara voinței Sale. Dar El are libertatea să Se auto-limiteze, menținând armonie perfectă între voința Sa și natura Sa. În acest sens trebuie înțelese afirmațiile biblice de felul: „Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul, și nu poți să privești nelegiuirea”(Hab.1.13); „El…nu Se poate tăgădui singur”(2 Tim. 2.13); „nu poate să mintă”(Tit 1.2); „Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni”(Iac.1.13) etc.

 Ce se înțelege prin omnisciența lui Dumnezeu ?

Omnisciența este calitatea de a ști totul. Această calitate face ca Dumnezeu să fie pe deplin conștient de toate lucrurile existente și să le înțeleagă pe deplin. El cunoaște desăvârșit și în toate timpurile tot ceea ce ține de El, de Univers și de creaturile Sale.

Dumnezeu cunoaște totul în mod:
· comprehensiv (tot ce se poate cunoaște: atât real, cât și posibil, din trecut, prezent și viitor – Iov 37.16)
· complet (tot ce se poate ști despre toate: natură, stare, loc, activitate, motivație etc. – Ps.147.5)
· independent (totul nemijlocit: El nu are nevoie și nu primește informații – Is.40.13-14)
· simultan (tot în același timp – Fapte 15.18)
· intrinsec (cunoașterea emană din natura Sa, nu este dobândită – Is.65,24).

 Ce raport există între omnisciența și precunoașterea lui Dumnezeu ?

Omnisciența lui Dumnezeu este un fapt obiectiv, care ține de natura Sa, și nu de percepția noastră. În cunoașterea lui Dumnezeu nu există „înainte” sau „după”.

Precunoașterea Sa (cunoașterea dinainte) este, de fapt, un antropomorfism, cerut de înțelegerea noastră limitată. „Conceptul de cunoaștere divină dinainte sau previziune, înseamnă practic a privi cunoașterea lui Dumnezeu din punctul de vedere al creaturii” (F.H.Barackman).

24. Ce se înțelege prin imuabilitatea lui Dumnezeu ?
Imuabilitatea este calitatea de a rămâne neschimbat. Această calitate face ca Dumnezeu să fie veșnic același în esența Sa, în atributele Sale, în conștiința Sa și în voința Sa.

Dumnezeu este deasupra oricărei posibilități de schimbare, datorită :
· unității esenței Sale (El nu este compus din substanțe concurente; El este doar Spirit)
· auto-existenței Sale (El există necauzat, prin necesitatea naturii Sale și trebuie să existe așa cum există)
· perfecțiunii Sale („perfect” exclude de la sine rațiunea schimbării înspre „mai mult” sau „mai puțin”).

„Dacă auto-existența ar fi supusă schimbării, ar deveni o existență dependentă; eternitatea ar deveni timp; perfecțiunea imperfecțiune; în consecință, Dumnezeu ar deveni non-Dumnezeu” (G.H.Clark).

Cum trebuie înțelese referințele biblice privind unele schimbări în deciziile lui Dumnezeu ?

În imuabilitatea Sa, Dumnezeu Își ține întotdeauna promisiunile (Mal.3.6; 2 Tim.2.13) și este ferm în a pedepsi păcatul (2 Pet.2.4u). Totuși, Biblia afirmă că, în câteva situații, lui Dumnezeu I-a părut rău, ba chiar Și-a schimbat hotărârea (Gen. 6.6; Iona 3.10). Asemenea schimbări nu contrazic imuabilitatea Sa, ci sunt exprimări antropomorfice, menite să explice pe înțeles uman ceea ce depășește umanul. „Schimbarea apare doar din punctul nostru de vedere, planul Lui fiind la fel de neschimbat ca și El Însuși”(C.C.Ryrie).

sursa: https://limanuribune.wordpress.com/