Doctrina crestina: Atributele morale ale lui Dumnezeu

Categorie: Doctrine crestine

Care sunt principalele atribute morale ale lui Dumnezeu?
„Atributele morale sunt acele afirmări necesare ale esenței divine care implică calități morale” (H.C.Thiessen). Dintre acestea, amintim: sfințenia, dreptatea, bunătatea și adevărul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Își manifestă aceste calități în relație cu creaturile Sale, și dorește ca și omul să și le însușească. În Dumnezeu, aceste atribute țin de natura Sa și sunt perfecte; în om, ele sunt produse de Duhul Sfânt, ca roadă, și sunt imperfecte.

27. Ce se înțelege prin sfințenia lui Dumnezeu?
Sfințenia este calitatea de a fi pus deoparte. Această calitate face ca Dumnezeu să fie diferit și total separat de Universul creat, precum și de păcatul intrus în Univers (Is.57.15; Ps.113.4-6). Sfințenia Sa absolută cere ca păcătoșii să fie separați de El, câtă vreme nu beneficiază de unica modalitate de a fi sfințiți, prin Domnul Isus Christos. Fără El, nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu.

În Vechiul Testament, sfințenia este atributul cel mai proeminent revelat de Dumnezeu poporului Său prin: hotarele stabilite în jurul muntelui Sinai (Ex.19.12-25), separarea locului preasfânt de locul sfânt (Ex.26.33), medierea apropierii de Dumnezeu de către preoți (Lev.8-10), jertfe, legi și sărbători numeroase etc. Sfințenia Sa este prezentată și în Noul Testament (Ioan 17.11; Evr.12.10; 1 Pet.1.15-16, Apoc.4.8 etc).

28. Ce se înțelege prin dreptatea lui Dumnezeu?
Dreptatea este calitatea de a fi echitabil. Această calitate face ca Dumnezeu să fie drept în felul în care Își tratează ființele create.

Dumnezeu este drept:
· în natura Sa divină(Ioan 17.25)
· în atitudinea Sa față de orice violare a Legii Sale sfinte (Apoc.16.5)
· în imputarea dreptății lui Christos asupra credincioșilor Săi (Rom.3.21-22).

„Dreptatea este sfințenia în acțiunea sa împotriva păcatului. Sfințenia lui Dumnezeu cere ca păcatul să fie judecat și păcătosul să fie pedepsit. Această pedeapsă este dreptatea și justiția lui Dumnezeu în acțiune” (K. Conner).

Justiția Sa cere pedepsirea păcătosului, dar poate accepta și jertfa înlocuitoare a Domnului Isus (Is.53.6; Rom.5.8). Această exercitare a harului, bazată pe răscumpărarea în Christos, satisface standardele dreptății lui Dumnezeu și atribuie credincioșilor dreptatea perfectă a Fiului Său (Rom.3.24-26). Așadar, dreptatea Sa se manifestă deopotrivă și prin pedeapsă (justiție punitivă: Gen.2.17, Rom.1.32; 2.8-9), și prin răsplată (justiție remuneratoare: Rom.2.7; Mat.25.21), chiar dacă răsplata este întotdeauna o expresie a harului. „Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie” (Ps.89.14).

29. Ce se înțelege prin bunătatea lui Dumnezeu ?
Bunătatea este calitatea de a fi bun și de a face binele. Această calitate face ca Dumnezeu să dețină excelența morală și să Se poarte bine cu creaturile Sale ( Naum 1.6; Mc.10.18; Fapte 14.17).

Dumnezeu este bun:
· sub aspect calitativ (natura Sa posedă excelența morală și perfecțiune (Ps.25.8; Naum 1.7; Mc.10.18)
· sub aspect dinamic (El Își manifestă față de ființele create: (a) dragostea, (b) bunăvoința, (c) îndurarea și (d) harul).

30. Cum Își manifestă Dumnezeu dragostea Sa?
Dragostea este calitatea de a-I păsa; aceasta Îl determină pe Dumnezeu să Se îngrijească de binele tuturor ființelor, indiferent de meritele, valoarea sau starea lor spirituală (Ioan 3.16; 1 Ioan 3.16-18).

„În ciuda ostilității Sale față de noi pe când eram păcătoși, în bunătatea Sa, Dumnezeu a hotărât să ne iubească și să creeze o cale prin care să ne elibereze de păcate și să ne aducă într-o relație corectă cu El – Rom.5.7-8”(F.H.Barackman).

Manifestarea supremă a dragostei Sale față de toți oamenii constă în jertfirea Fiului Său. Lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de om, încât El „este gata să realizeze binele suprem în viața celor care se încred în Mântuitorul… Dar celor care resping dragostea lui Dumnezeu, nu le rămâne decât mânia Sa – Ioan 3.36” (F.H.Barackman).

31. Cum Își manifestă Dumnezeu bunăvoința Sa?
Bunăvoința este calitatea de a Se purta blând și cu grijă. Aceasta Îl face pe Dumnezeu să Se preocupe de binele ființelor create de El, în mod îngăduitor și tandru (Ps. 145.9,15,16). Dumnezeu nu poate uita sau ignora lucrarea mâinilor Sale; El Se poartă cu bunăvoință, potrivit cu nevoile și capacitățile fiecăruia în parte.

Bunăvoința Sa nu are limite: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mat.5.45). Chiar dacă Dumnezeu Își revarsă bunăvoința Sa și peste oamenii răi și nemerituoși, El continuă să manifeste o extremă repulsie și împotrivire față de păcătoși și păcatele lor (Ps.5.5; 11.5; Mal.1.2-3).

32. Cum Își manifestă Dumnezeu îndurarea Sa?
Îndurarea (mila) este calitatea de a arăta compasiune. Această calitate face ca Dumnezeu să manifeste compasiune binevoitoare față de cei vinovați și nenorociți (Deut.4.31). Față de cei vinovați, Dumnezeu Își arată îndurarea prin amânarea pedepsei ce li se cuvine, dându-le timp de pocăință (Neem.9.17; Ier.33.23-26; Efes.2.4). Dar, în ziua judecății din urmă, îndurarea va ceda locul mâniei lui Dumnezeu, care îi va ajunge pe toți cei ce au respins mântuirea oferită de Domnul Christos (Rom.2.8-9). Față de cei nenorociți și în suferință, Dumnezeu Își arată îndurarea eliberându-i și vindecându-i (Ps. 103.8-18; Iac.5.11).

„Îndurarea este o calitate eternă și necesară a lui Dumnezeu ca Ființă perfectă, dar exercitarea ei într-un caz dat este facultativă. A nega libertatea acordării îndurării înseamnă a o anihila, căci dacă este o îndatorire, atunci nu mai este îndurare” (H.C.Thiessen).

33. Cum Își manifestă Dumnezeu harul Său?
Harul este calitatea de a oferi un cadou nemeritat. Această calitate Îl face pe Dumnezeu să-Și reverse bunătatea Sa peste cei ce nu merită decât mânia Sa. În îndurarea Sa, Dumnezeu nu ne dă ceea ce merităm cu adevărat; în harul Său, Dumnezeu ne dă cu adevărat ceea ce nu merităm. Îndurarea este bunătatea Sa față de condiția mizeră a păcătosului; harul este bunătatea Sa față de condiția vinovată a păcătosului.

În relațiile cu oamenii, „harul felurit al lui Dumnezeu” (1 Pet.4.10) se manifestă ca:
· Har general – adică bunătate revărsată deopotrivă peste toți oamenii, care le asigură binecuvântările lumii naturale (ploaie, anotimpuri roditoare, hrană, binecuvântări sociale și materiale). Harul general mai oferă păcătosului șansa de a da un răspuns favorabil lui Dumnezeu (prin prezența și influența Bibliei, a Bisericii și a Duhului Sfânt).
· Har mântuitor – adică bunătate revărsată peste aleșii Săi, care le asigură „binecuvântările duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos” (Efes.1.3-u). Acordarea acestui har ține numai de voința Sa („după buna plăcere a voii Sale”), și nu depinde de meritele, valoarea sau faptele omului; El acordă binecuvântările mântuirii ca pe un cadou nemeritat (Rom.3.24; Tit 3.5). Harul este singurul principiu pe baza căruia Dumnezeu poate să mântuiască pe păcătoși (Gal.2.16), ca răspuns la credința personală în Domnul Isus (Efes.2.8).

34. Ce se înțelege prin adevărul lui Dumnezeu?
Adevărul este calitatea de a fi adevărat, conform cu realitatea. Această calitate face ca Dumnezeu să fie conform cu realitatea în privința naturii Sale (1 Ioan 5.20) și a Cuvântului Său (Ioan 17.17). În ce privește natura Sa, Dumnezeu este real, autentic, veritabil; El este întru totul așa cum S-a revelat (Ier.10.10). De fapt, Domnul Isus a precizat că Dumnezeu este „singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17.3); toți ceilalți zei sau dumnezei sunt falși, adică altfel decât cred despre ei oamenii.

În ce privește Cuvântul Său, Dumnezeu spune adevărul și numai adevărul. Ca Autor al Scripturilor, Dumnezeu a inspirat oamenii să înregistreze Adevărul Său infailibil. Pentru că Dumnezeu este adevărat, tot ce spune și tot ce face El este adevărat. Biblia nu poate conține greșeli și promisiunile Lui nu pot rămâne neîmplinite.

„A spune că Dumnezeu este adevărat înseamnă, într-un sens foarte cuprinzător, că El este consecvent cu Sine Însuși, El este tot ceea ce trebuie să fie, S-a revelat așa cum este în realitate și ne putem încrede în El” (C.C.Ryrie).
 

sursa: https://limanuribune.wordpress.com/