Este modestia o problemă în biserică în ziua de azi?

Da. Şi nu este doar o problemă ce se adresează bărbaţilor. Şi femeile au aceeaşi problemă. Însă este adevărat că băieţii sunt mai înclinaţi să cadă în păcat cu vederea sau cu gândul atunci când văd o anumită poză sau persoană, aşadar pe acest lucru ne vom concentra.

Astăzi sunt îngrijorat datorită faptului că se pare că multe femeie creştine ignoră faptul că au un anumit grad de responsabilitate în această privinţă. O spun, însă, foarte reţinut, pentru că ştiu că unele femei vor întoarce problema împotriva bărbaţilor ca şi cum ar fi propria lor problemă.

Însă ştiu că o femeie creştină sinceră nu ar avea această atitudine. Răspunde, „Serios? Nu ştiam. Spune-mi, te rog, care este problema aici.” Ea vrea să îşi slujească fraţii, iar fraţii vor să o slujească pe ea. Fraţii nu vor să o supună la vreo constrângere artificială, iar ea vrea să-i servească. Aşadar, despre acest lucru ar trebui să se discute.

Liniile gâtului sunt o problemă în ziua de azi. Oriunde mă întorc—la aeroport şi la biserică—peste tot sunt expuse liniile gâtului! Unii din designerii vestimentari din lume le comunică femeilor de azi ca lucrul care trebuie făcut este să îţi expui decolteul cât mai jos posibil.

Femeile ar trebui să se îmbrace de aşa natură încât să atragă  atenţia bărbaţilor spre ochii lor, spre faţă, şi nu spre alte părţi ale corpului lor.

Femeia se poate verifica în această privinţă după cum îşi îmbracă fiica. Cu ce fel de costum de baie o îmbraci pe micuţa ta de doi anişori? E o pereche de bikini drăguţi? Sau de la bun început o înveţi pe această fetiţă că există un mod potrivit de a se îmbrăca? O pregăteşti astfel încât  atunci când va avea şapte ani, unsprezece sau cincisprezece să aibă bine intrat în cap, mă voi îmbrăca cum se cade, modest şi nu pentru a provoca?

Unul dintre primele cuvinte pe care le-a învăţat fiica mea Talitha, a fost „potrivit.” Nici măcar nu ştia ce înseamnă la vremea respectivă, dar acum îl are înfipt în ADN-ul său, în calitate de fetiţă de unsprezece ani ce trebuie să se îmbrace potrivit.

Aşa că le implor pe femeile creştine din lume să ia în consideraţie lucrurile pe care le spun prin ceea ce poartă. Îmbrăcaţi-vă ca să-i plăceţi Domnului.

Şi tot vă puteţi îmbrăca frumos. Nu trebuie să arătaţi rău sau să vă îmbrăcaţi cu haine demodate pentru a fi modeste. Ştiu că aşa stau lucrurile pentru că sunt sute de femei foarte atractive în biserica noastră care se îmbracă modest şi nu îi fac pe bărbaţi să se împiedice, iar ele nu arată demodat.

De ce încurajaţi femeile să atragă atenţia privirii bărbaţilor spre ochii lor?

Există ceva cu privire la faţă care o face expresia cea mai completă şi împlinită a unei persoane (vezi Numeri 6:24-26). Mâinile mele comunică doar foarte puţin despre mine, umerii mei nu comunică mai nimic, iar burta mea nici atâta! Însă faţa mea spune foarte multe despre mine—ochii mei, expresia feţei şi gura mea. Dacă cineva ar privi ţintă o altă parte a corpului meu m-ar stânjeni foarte tare. I-aş spune, „Uită-te la faţa mea! Sunt o persoană!”

Însă femeile se vând pe ele însele deoarece Bulevardul Madison proclamă, „Arătaţi-vă buricul, genunchii, decolteul, etc.” Iar femeile, în mod evident, doresc ca bărbaţii să le admire corpurile. Iar acest lucru trebuie canalizat în modul potrivit.

Femeile ar trebui să îşi canalizeze dorinţa de a fi remarcate păstrând-o pentru un singur bărbat, indiferent dacă acesta este prezent în viaţa lor sau nu încă. Ar trebui să se protejeze pe ele însele (şi pe ceilalţi bărbaţi) trecând sub tăcere lucruri pe care nu vor să le spună. Prin ceea ce purtăm comunicăm mereu ceva.