Ar trebui să botezăm morții?

    Niciodată nu m-am adâncit în gândirea mormonilor, dar lasă-mă să încerc să spun ceva ajutător doar în general și, după, poate ceva despre problema respectivă care se referă la cei morți. Este foarte dificil a interacționa - în privința complexității doctrinei - cu cineva care are o altă sursă de autoritate ca și mormonii care adaugă revelația la Biblie. Te simți frustrat deoarece se pare că trebui să devii un expert în sursele lor în scopul de a face vreun progres atunci când nu crezi că aceste surse sunt valide. Cred în anumite privințe, că media credincioșilor care cred în suficiența Scripturii, pur și simplu, trebuie să spună: "Nu cred că aceste lucruri sunt transmise în Scripturi și a le crede te vor conduce la unele rezultate periculoase potrivit Scripturii." Apoi, lăsați-o așa cum este.

    Botezul pentru cei morți este parte, în gândirea mormonilor, a unui sistem de credințe despre strămoși și despre posteritate în Biserica Mormonă. Iată un citat din Biserică, de pe site-ul lor oficial: "Prin puterea preoției, membrii sunt căsătoriți pentru un timp și pentru eternitate și pot efectua botezul indirect al strămoșilor lor care au murit fără a beneficia de binecuvântările acestei ordonanțe de salvare." Această frază conține cel puțin trei erori destul de grave. Din punct de vedere biblic, Isus spune că în veacul viitor nu vor fi nici căsătorii, nici nu se vor mărita pentru că noi vom fi ca îngerii (vezi Matei 22:30). Ideea nu a fost, pur și simplu, că acolo nu vor fi alte căsătorii, dar că acele de pe pământ nu vor mai avea aceeași valabilitate, deoarece El adresa problema cu privire la căsătoriile de pe pământ, vorbea despre a avea mai mulți soți, deoarece au murit pe rând și se părea ca ar fi poligamie în ceruri. El spune: "Nu, nu va fi deloc așa, deoarece nu va fi nici o căsătorie acolo." Deci există o problemă serioasă cu întreaga construcție de mod în care căsătoria este vizualizată.

    În al doilea rând, a numi botezul o rânduială salvatoare, în contextul lor, pare că poartă implicațiile pe care Noul Testament nu le poate transmite. Când 1 Petru 3:21 spune: "Icoana aceasta... vă mânuiește"... În cazul în care, probabil, cineva va interveni foarte repede pentru a apăra această frază "rânduiala salvatoare". Petru, imediat califică declarația și spune că ritualul în sine și apa trecând peste corp nu îl va salva, ci mai degrabă actul de credință, venirea la Dumnezeu pentru o conștiință bună este instrumentul de conectare cu Hristos, care este mântuirea. Cred că există o problemă serioasă cu privire la nivelul la care au ridicat actul fizic, real al botezului care crează apoi presiunea de a face acest lucru pentru cei morți. Aceasta este o problemă cu adevărat crucială. Pavel este cel mai puternic purtător de cuvânt al Noului Testament care insistă că justificarea, că a avea un statut drept înaintea lui Dumnezeu, este bazat pe credința fără faptele Legii (Romani 3:28). Credința este instrumentul mântuirii sau justificării, în afară de acestea, aceste lucrări ar include toate performanțele datoriei rituale. Acesta e genul de lucru cu care Pavel, în mod constant, se lupta - cu circumcizii, zile, luni, vremi și așa mai departe.

    Botezul are un loc important în demonstrarea și reconstituirea simbolică a morții spirituale, îngroparea și învierea spirituală care au loc în credință, dar nu este un act salvator prin el însuși. Ceea ce înseamnă, de asemenea, că dacă o persoană a crezut cu adevărat în Hristos exact în modul în care tâlharul de pe cruce a făcut-o, chiar înainte de a muri și nu a reușit să se boteze, dar nu dintr-o rebeliune proprie, acel act fizic nu ar fi fost necesar pentru mântuirea lui veșnică. Când Isus a spus tâlharului de pe cruce - care nu a fost nici o dată botezat pentru că el doar a crezut și apoi a murit pe cruce -: "Astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43), cuvântul "astăzi" este de însemnătate căci de acum încolo el este în siguranța în părtășie cu Hristos. Ar fi o imensă și, cred, o întindere negarantată să spunem că botezul ar trebui acum să intervină, după ce el a murit din cauza unor posterității, fără ca persoana să aibă o convertire la creștinism, din ceea ce știm. Deci, presiunea pe care mormonii o simt pentru a oferi împuternicire botezului acum pentru cei care au murit se bazează, cred, pe o înțelegere greșită și periculoasă a modului în care mântuirea este primită, cum se raportează la credință și modul în care are legătură cu slujirea.

    Există o preocupare reală din partea mormonilor - și ar trebui să-l împărtășim -, faptul că Dumnezeu trebuie să fie drept în relația cu cei care au murit și nu au auzit Evanghelia înainte de a muri. Răspunsul lui Pavel la această întrebare, dreptatea lui Dumnezeu în situația în care oamenii au murit înainte ca Evanghelia să ajungă la ei, soluția sa la asta, răspunsul său la asta nu e: "O, Dumnezeu a oferit oportunități dincolo de mormânt ca ei să audă Evanghelia și să fie botezați după ce au murit." Aceasta nu este soluția lui Pavel. Soluția lui Pavel la dreptatea lui Dumnezeu este de a spune că nu vor fi judecați fiindcă nu au crezut Evanghelia dacă ei niciodată nu au auzit-o; ei vor fi judecați pentru desființarea și neîmbrățișarea adevărului pe care l-au cunoscut și l-au avut despre Dumnezeu (Romani 1:18-23). Prin urmare, "ei sunt fără scuză" (Romani 1:20) și, de aceea, ei vor avea parte de mânie și judecată (vezi Romani 2:5-8), nu pentru că au disprețuit Evanghelia pe care niciodată nu au auzit-o, dar pentru că ei disprețuit cunoașterea lui Dumnezeu pe care toți au avut-o și au desființat adevărul în nelegiuirea lor (Romani 1:18). Noul Testament, pur și simplu, nu stă împotriva celor ce mor fără a crede Evanghelia, dar nu dă posibilitatea ca cineva de pe pământ să poată face ceva ce le-ar asigura mântuirea după ce au murit.

    De fapt, Isus a spus în Luca 16:26, când a fost vorba despre bogatul care a murit fiind necredincios că o mare prăpastie este fixată între cei care au murit și cei care au fost în ceruri și nimeni nu poate trece sau face ceva pentru a aduce încetarea chinului în care se află. În cele din urmă, în 1 Corinteni 15:29, Pavel pune următoarea întrebarea retorică: "De ce se mai botează oamenii pentru cei morți?" Există puține motive - dar eu aș spune că nici un motiv bun - să ne gândim că Pavel însuși a crezut această practică drept justificată. Contextul este că el argumenta pentru învierea fizică a creștinilor ce au murit, fiind contrazis de oamenii ce susțin că nu este nici un astfel de lucru. De exemplu, 1 Corinteni 15:12 spune: "Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?" Unul dintre argumentele pe care le folosește împotriva celor care se opuneau doctrinei învierii fizice a credinciosului din morți este, se pare, între inconsecvența aparentă pe de o parte, în a nega învierea și, pe de altă parte, în a fi botezat pentru cei morți. El cere în 1 Corinteni 15:29: "Ce înseamnă că oamenii sunt botezați în numele morților? Dacă nu înviază morții nicidecum, atunci de ce sunt oamenii botezați în numele lor?" Aceasta nu este o afirmație că Pavel este de acord cu ceea ce fac ei. El, pur și simplu, subliniază inconsecvența în a pretinde că nu crezi în înviere și apoi încerci să fii botezat pentru morți. Deci, având în vedere tot ceea ce învață Pavel și ceea ce Noul Testament ne învață despre destinul nostru viitor care atârnă de viața noastră de credință și de ascultare aici pe pământ, nu mai târziu. Eu iau 1 Corinteni 15:29 nu ca o laudă a lui Pavel asupra botezului pentru cei morți, ci el arată că potrivnicii săi au efectuat acest act și sunt inconsecvenți în acest sens. Sugestia mea este să stați aproape de centrul  învățăturilor Bibliei despre îndreptățirea prin credință și suficiența Scripturilor pentru a oferi tot ceea ce are nevoie pentru viață, credință, evlavie și să nu se încurce într-o rețea de învățături care, în cele din urmă, subminează slava Domnului Isus Hristos, lucrarea Sa terminată și, de asemenea, subminează Evanghelia îndreptățirii numai prin har, numai prin credință, pe baza unicului Isus Hristos spre slava unicului Dumnezeu.