Să nu rezidim Ierihonul spiritual, în viața noastră

"Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun." – 1 Imparati 16:34

Șocant, nu-i așa! În vremea lui Ahab, împăratul evreu fără frâu, căsătorit cu nelegiuita feniciană Izabela, un oarecare Hiel din Betel a rezidit Ierihonul. Cum așa? Doar provenea din Betel, adică din „Casa lui Dumnezeu”, așa cum noi facem parte dintr-o Adunare creștină. Dar nu era mulțumit de această apartenență, ci și-a dorit o lucrare mai mare în ochii lui, anume, reconstruirea Ierihonului. De ce oare nu era mulțumit să zidească pentru familia lui, pentru urmași, case în Betel? De ce nu-i ajuta pe cei săraci, dacă avea resurse în plus? Nu cumva mândria și competiția cu ceilalți israeliți i-au insuflat acest gând? Este cert că nu cunoștea Scriptura, sau nu se temea de Cuvântul Domnului, căci în cartea Iosua putea citi blestemul rostit împotriva Ierihonului:

„Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!”" – Iosua 6:26

Blestemul i s-a împlinit întocmai lui Hiel, căci și-a pierdut și întâiul și ultimul născut, pentru părinți cei mai prețioși. Dacă cumva a vrut să testeze împlinirea blestemului, o, ce jalnic experiment, din care și-a distrus familia, spița de neam, agoniseala, munca!

Noi, cu ajutorul Domnului, să nu facem așa! Să nu zidim din nou întăriturile din viața noastră, pe care doar puterea Domnului le-a năruit, prin Har, când eram ascultători de Cuvânt. Să ne zidim în Adunare, poate chiar unde am primit credința, să nu o părăsim, cu gândul că deschidem noi alta... . mai bună. Să-i zidim pe frați, nu să-i alungăm din Biserică. Să nu cădem iar în păcatul satanic al mândriei!

Și să nu ne intoarcem nici la celelalte păcate pe care le înfăptuiam în lume, când nu ascultam pe Domnul! Să ne cerceteze versetul următor și să nu se refere niciodată la noi: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”." – 2 Petru 2:22.

Deci, să nu rezidim cetatea blestemată a Ierihonului în viața noastră! Să nu uităm că acel căzut între tâlhari se cobora de la Ierusalim la Ierihon... . Noi să călătorim spre cer, neabătut, spre Ierusalimul de aur!

Așa să ne ajute Domnul Isus, amin!