De la romanul „Vin ploile” la metanoia și la ploaia spirituală târzie

Iacov 5:7 – "Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie." ‘Vin ploile” este romanul cel mai faimos al scriitorului american Louis Bromfield. A fost tradus în zeci de limbi, fiind una dintre capodoperele literare mereu actuale ale omenirii. Acțiunea- sa desfășurată în India-regiune musonică-și inspirată după cazuri reale-urmărește relațiile romantice dintre un medic indian, o aristocrată britanică și fostul ei iubit, pe fundalul cutremurului, inundațiilor și epidemiei ce devastează Ranchipurul. Esențialul pe care doresc să-l subliniez, este următorul: lady Edwina, proaspăt văduvă, s-a îndrăgostit de medicul indian ce n-a reușit să-i salveze soțul nesuferit(decedat cu ciumă). Dar, în același timp, în Ranchipur s-a declarat febra tifoidă și chiar tifosul exantematic, epidemii apărute după inundație și cutremur, din cauza apei nepotabile consumate de populație. Pentru a fi mai aproape de iubitul inimii ei (care o disprețuia ca pe o frivolă ce fusese), lady Edwina s-a angajat ca infirmieră(nursă) la spitalul misionar din Ranchipur, deși în viața ei nu-și făcuse măcar un ceai singură. Desconsiderată și de asistenta șefă a spitalului-în taină amorezată și ea de același chirurg-, aristocrata a fost condamnată la cele mai umile și periculoase munci, spălând cearșafurile infectate și chiar pacienții cu febră tifoidă. Transformarea sa, dintr-o languroasă și egocentrică lady, într-o infirmieră empatică, din dragoste pentru un bărbat, a devenit dramatică atunci când frumoasa Edwina s-a molipsit de febră tifoidă și nu a regretat defel alegerea ei. Pentru că scumpul ei chirurg o îngrijea și a ținut-o de mână, șoptindu-i la ureche planuri de viitor, până când a murit. Tragică, romantică poveste! Totuși, ar fi cazul să o retrăim și noi, toți creștinii! Dar nu să ne dorim să decedăm prematur, de febră tifoidă! Dar să fim atât de îndrăgostiți de Medicul nostru suprem, de Domnul Isus Cristos, încât să trecem prin reala metanoia -să ne prefacem total prin înnoirea minții noastre, așa încât să răbdăm orice prigoană și chiar moartea pentru Numele Lui, dacă ne-o cere! Dragostea pentru alți oameni te poate schimba, cu cât mai mult ne vom transforma în făpturi regenerate-noi, dacă suntem bolnavi de iubire pentru Mântuitorul nostru, așa cum trebuie să fie Mireasa Lui! Când străbat aceştia Valea Plângerii*, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. (Ps. 84). Pentru că, vă asigur, El ne va ține de mână până la sfârșitul vieții noastre pământești și își va îndeplini toate promisiunile Sale veșnice față de noi! A Lui să fie slava în veci!