Renunțând la control

  Durerea, cearta și singurătatea umbresc perioadele amuzante ale creșterii. În timp ce anii treceau, am început să mă întreb: Dacă Dumnezeu nu-i ajută pe părinții mei creștini, grijulii, să fie fericiți și să trăiască în pace, cum mă va putea El ajuta pe mine?

  Pentru o vreme, am crezut că „Dl. Potrivit” va fi soluția la problemele mele. Dar când eu și prietenul meu ne-am despărțit, am început să încerc să trăiesc după voia lui Dumnezeu. Era timpul să dețin controlul. Și astfel a început o bătălie de 20 de ani, un coșmar secret. Pe dinafară, viața mea părea perfectă. Dar adevărul despre căile mele de a controla, conduse de teamă și resentiment, ieșea la suprafață în mâncatul necontrolat și apoi în vomă.

 Bulimia este acum bine cunoscută ca o afecțiune legată de mâncare, care amenință viața. Dar în vremea aceea, ea nu era nici măcar în manualele de medicină. Mă temeam că eram posedată de demoni, pentru că nici o cantitate de rugăciune, hotărâre sau mărturisire din afara campusului nu părea să mă poată reține de la această practică distructivă. În ultimii ani de facultate, stadiul era atât de rău, încât mă gândeam la sinucidere.

  Această organizație este bazată pe programul de recuperare cu cei 12 pași folosiți de alcoolicii anonimi și învață că nu avem nici o putere asupra mâncării (sau păcatului, sau oricare este problema noastră). Doar o Putere mai mare decât a noastră poate să ne ajute să trăim, ca să fim în slujba lui Dumnezeu și a celorlalte ființe omenești. A cere iertare celor pe care i-am rănit era foarte dureros, umilitor și încet. Am început să-L las pe Dumnezeu să preia din ce în ce mai mult controlul vieții mele. A da mai degrabă decât a primi a început să devină o parte importantă din felul meu de a trăi. O bucurie și o mulțumire mai înainte necunoscute au crescut înăuntrul meu. Învăț că modul lui Dumnezeu de a trăi este bun și că fiecare victorie este un dar. Nu ceva pentru care să-mi asum vreun merit.Soțul și fiul meu au trecut prin multă durere emoțională, neștiind la ce să se aștepte din partea mea sau dacă viața mea va fi vreodată normală și fericită. Spitalizarea și Organizația Overeaters Anonymus (Bulimicii anonimi) m-au ajutat să văd că trăiam doar pentru ca să mă slujesc pe mine însămi, să mă simt bine și să arăt bine.

  Cine are controlul asupra vieții tale? Roagă-te în fiecare dimineață: „Doamne, aleg viața. Preia controlul asupra gândurilor și acțiunilor mele. Fă-mă să trăiesc astăzi în mod neegoist pentru Tine și pentru alții, în loc să trăiesc pentru mine. Amin.”