Prunci și fii

    Evrei 5:12-14. ”În adevăr, voi care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Și oricine nu se hrănește decât cu LAPTE, nu este obișnuit cu cuvântul despre NEPRIHĂNIRE, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.”

    Pruncii în Hristos se hrănesc cu lapte. Autorul cărții Evrei, le numește ”învățături începătoare” : pocăința, credința, botezuri, punerea mâinilor, învierea morților, judecata veșnică. Această învățătură trebuie să o învețe pruncii, copii în Hristos. Să învețe credința și lucrurile pe care trebuie să le creadă și prin care trebuie să treacă adâncindu-se tot mai mult în Cuvânt.  Pavel scrie în Efes. 4:11-12. despre cei rânduiți în Biserică pentru desăvârșirea sfinților, pruncii, copii în Hristos, pentru ajungerea la statura de oameni mari, fii de Dumnezeu maturi și în stare să ducă mai departe, pruncii în destinele lor, pentru zidirea trupului lui Hristos. Starea de pruncie poate fi scurtă, poate fi mai lungă sau, se poate îmbătrâni în pruncie, după cum se hrănește din Cuvânt. Este foarte trist să vezi bătrâni prunci, care nu vreau să mănânce nici lapte bun ci se hrănesc  cu nădejdi înșelătoare din experiențele lor, ei trăiesc tot cu zeci de ani în urmă. Ooo, cum era atunci...

    Fiii, oamenii mari care s-au alimentat cu lapte bun și s-au deprins mâncând din ce în ce mai mult hrană mai tare, au ajuns să înțeleagă viața din Hristos și cine sunt ei în Hristos. Au înțeles să deosebească neprihănirea lor, de neprihănirea pe care o au în Hristos, obișnuindu-se cu cuvântul despre NEPRIHĂNIREA, primită prin credință și care duce la credință, până când fiii pot să trăiască doar prin credință și nu prin vedere. Pruncii nu pot aceasta, ei întotdeauna depind de cineva și de ceva, ei întotdeauna au ceva de spus, de cerut, de criticat, de... Pentru bătrânii prunci în Hristos este ciudat să audă cuvântul despre neprihănire și se sperie și zic: învățătură greșită, anatema. Ei au învățătura neprihănirii lor pe care se trudesc să și-o câștige, smerindu-se sub identitatea de păcătos iertat.  Nu pot să creadă că sunt oameni neprihăniți pe pământ și-i drept,  nici nu sunt prin puterea lor. Nu există așa ceva. Doar NEPRIHĂNIREA  lui Isus când este primită prin credință, aduce pace, odihnă, bucurie,  împlinire și siguranța mântuirii.