O îmbrățișare de neuitat

  Din cei cinci fraţi câţi eram, doar eu şi sora mea mai în vârstă mai supravieţuim, prin harul lui Dumnezeu. Locuim la o distanţă destul de mare una de cealaltă, aşa că nu ne putem vedea destul de des.

  Fiindcă se apropiau sărbătorile de iarnă, m-am gândit să îi fac o vizită surpriză. Am ajuns cu câteva zile mai repede şi am plecat împreună în oraş pentru cumpărături. Când am ajuns în faţa Teatrului Naţional Maghiar din Cluj, în faţa noastră a apărut un grup de tinere îmbrăcate în togi lungi, de un alb strălucitor, îndreptându-se spre noi.

  Sora mea s-a retras la marginea trotuarului, făcând loc grupului să poată trece, iar eu am rămas nemişcată, gândindu-mă că îşi vor croi drum pe lângă mine. Spre surprinderea mea, o fată din acel grup, în loc să mă ocolească, s-a îndreptat spre mine, s-a apropiat şi mi s-a adresat cu o voce iubitoare:

  – Aş vrea să vă ofer o îmbrăţişare. Îmi daţi voie?

  Pe moment m-am blocat, dar îmbrăţişarea ei a fost aşa călduroasă, încât mi-a înduioşat inima şi a făcut să mi se prelingă şi o lacrimă pe obraz. Am rămas uimită că, în anul 2012, se mai pot întâmpla astfel de gesturi din partea unor necunoscuţi.

  Dacă aici, pe pământ, te mai poţi întâlni cu o îmbrăţişare surpriză – o îmbrăţişare de neuitat -, atunci cum va fi când va veni Isus cu îngerii Săi şi ne va oferi îmbrăţişarea Sa? Imaginaţia mea a încercat să anticipeze bucuria care va fi la întâlnirea cea mare, când El va zice: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui; şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21:3).

  Astăzi, pe lângă zâmbetul pe care îl oferi necondiţionat celor din jur, străduieşte-te şi oferă o îmbrăţişare unui necunoscut! Aşa vei face pe cineva şi mai fericit.

  „Exemplul Mântuitorului trebuie să fie modelul slujirii pe care o acordăm semenilor noştri. […] Să manifestăm faţă de ei acelaşi interes, aceeaşi blândeţe şi aceeaşi îndelungă răbdare pe care le-a manifestat El faţă de noi. «Cum v-am iubit Eu», spune El, «aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii» (Ioan 13:34). […] Cel care Şi-a dat viaţa pentru a-l răscumpăra pe om vede în fiecare fiinţă umană o valoare care depăşeşte orice evaluare a oamenilor mărginiţi. […] Dacă Hristos locuieşte în noi, vom da pe faţă iubirea Sa dezinteresată faţă de toţi cei cu care avem de-a face” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 162).