Gasiti sau intamplare

   Astazi, am realizat, in timp ce priveam o mare cupa nemiloasa rupand din adancimile pamantului, bucati din el pe care le scotea la suprafata, facand loc unui nou material mai de incredere, mai tare, si mai adaptabil pentru orice forma de constructie (betonul), ca suntem in mare parte la fel de tratati ca si pietrele, unii ca si niste pietre vii, altii ca si niste pietre neprelucrate, iar altii, ca si niste pietre care, desi frumoase, niciodata nu ajung sa faca parte dintr-un zid macar. Deodata, cupa excavatorului a dat de un strat mai pietros, prin care a intrat fara nici o problema cu dintii ei nemilosi. Undeva, la 2 metri sub suprafata de pamant, eu asistam aceasta lucrare de excavare destul de periculoasa, dar, luand aminte la acele pietre care nu reprezentau o forta, nu reprezentau vreo cladire, erau doar acolo in straturi nelegate bine intre ele. Ma uitam cum se zdrobeau pur si simplu, apoi din ele, ieseau pietre pe care ti le-ai fi dorit sa le vezi in lucrari de zidarie in piatra. Personal, imi place sa zidesc piatra pe care mai intai o prelucrez manual, cu dalta si ciocan, si uneori cu barosul, iar in rare cazuri discul de diamant, ale carui urme nu trebuie sa ramana niciodata vizibile pe o piatra din motive profesionale. Am vazut astazi multe pietre frumoase, care s-ar fi potrivit in orice cladire, si in orice lucrare de piatra, dar care nu vor avea niciodata aceasta ocazie, fiindca au fost amestecate cu pamantul, si impreuna vor sfarsi undeva de umplutura, in locuri mlastinoase, sau, in cel mai fericit caz, piatra va ajunge un nisip obtinut mecanic. Nimeni in jurul meu nu vedea in acele pietre vreo frumusete, iar daca le-as fi spus colegilor, mi-ar fi spus ca am luat-o razna. Apoi, m-am gandit ca in acelasi fel, Dumnezeu Isi scoate pietrele vii, din tot ce este pamantesc in lumea aceasta, chiar daca uneori ajunge ca Sa sape adanc, in locuri periculoase, in locuri neumblate. Iar Dumnezeu, Care este cu mult mai intelept decat noi, are un loc pregatit in marea cladire pentru fiecare piatra vie de pe acest pamant care nu mai traieste dupa indemnurile firii, ci dupa indemnurile duhului. Astazi, ma gandeam ca daca as fi avut puterea, as fi salvat tot acel banc de pietre frumoase care au fost spulberate de-a binelea. Macar o piatra sa fi salvat, si sa-i fi gasit un loc prin gradina, printre flori, sau ca o bordura, sau de ce nu ca un adapost pentru multe necuvantatoare mici si intelepte care fac si ele o slujba pentru Dumnezeu. Am vazut lespezi frumoase care puteau fi folosite ca trepte, pe care altii sa urce, dar din nefericire, ele nu au fost gasite de cine trebuia, si asa, ele, vor ajunge ori pietre sfaramate de umplutura, ori nisip. Am vazut piatra care ar fi putut fi pusa in ziduri ca piatra de legatura, dar cui crezi ca i-a pasat de ea, nici macar dalta nu trebuia sa o mai pui pe ea, era numai buna de pus in zid, dar sunt mai buni boltarii, ca-s mai ieftini. Am vazut pietre de accent, care puteau sa dea o caracteristica oricarui zid, si in jurul careia s-ar fi putut lega orice piatra, dar degeaba, au ajuns sa sfarseasca ca si pamantul, de umplutura. M-au rascolit imaginile de astazi, apoi mi-am dat seama ca si noi facem parte din acelasi scenariu, unii. Suntem asa, mai multe pietre, formam o panza, un strat, dar nu o cladire, apoi nemiloasa gheara, ne buntuzuieste, ne separa prea usor, ne amesteca cu pamantul si ne muta din confortul izolant. In sfarsit, vad si ele lumina, pietrele, dar nu pentru a ramane in ea, ci doar in tranzitie, pentru ca nemiloasa gheara, nu are simtaminte din lipsa de creier. Intr-o zi, vom turna betonul, care, culmea, va fi facut din nisipul obtinut din piatra din adancuri. Piatra se intoarce din nou acasa, dar nu cum a fost, ci de data aceasta ca beton, pentru o vreme, apoi betonul niciodata nu va mai fi beton, ci doar o umplutura pe undeva.

   Tu, ce alegi sa fii, o piatra, un beton, sau o umplutura? O piatra intr-un zid de cinste, un beton varuit, sau o umplutura in locul pamantului. Tu ce alegi a fi? O piatra vie intr-o casa vie, sau un beton rece intr-o casa trecatoare, sau o umplutura folosita doar la nevoie?

   Marele Zidar inca mai scormoneste prin pamantul acestui veac Sa gaseasca pietre, pe care sa le aduca la viata, si pe care Sa le foloseasca. Daca Te-a gasit, multumeste-te ca Te-a gasit El intai, si nu ghearele acelea nemiloase. In Casa cea vie, betonul oricat de tare ar fi el, si oricat de adaptabil ar fi el, nu va fi pus, si nici folosit. Dumnezeu prefera originalul. In casa cea vie, umplutura nu este de domeniu firesc, ci duhovnicesc. Traim un paradox astazi, cind poate multe pietre vii se uita dupa betoane, altii, gasesc betonul ca fiind mai bun, nesocotind pietrele vii de linga ei. Multi, la casatorie, in loc de piatra vie, aleg beton, iar altii, vor doar o umplutura la paharul de ametire din care sorb. Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El, ca niste pietre vii, peste care, in curand, va fi asezata Piatra din Capul unghiului, Isus Hristos, Domnul. Amin.

Ciprian Muresan Irlanda.

5 februarie 2016