Despre necazuri în familie

Despre necazuri în familie

După cum văd eu, cel mai important lucru pentru tine este să nu te îndoiești niciodată de bunătatea lui Dumnezeu, iar în ce te privește, să nu ai încredere în tine. Cu cât avem mai puțină încredere în noi înșine și așteptăm doar de la Dumnezeu îndreptarea neajunsurilor noastre, cu atât lucrarea Lui în noi va înainta; dar nu ajunge să ne bazăm pe Dumnezeu, fără să fim aspri cu eul nostru. Harul lucrează cu eficacitate în noi atunci când și noi, la rândul nostru, lucrăm din toată inima. Trebuie să veghezi, să fii severă cu tine însăți, să te ferești de autoamăgire, să primești cu răbdare cele mai umilitoare mustrări și să socotești că poți să-I slujești cu credincioșie lui Dumnezeu doar când zilnic pui în practică jertfirea și lepădarea de sine.

Întrucât crezi că ai spus soțului tău unele lucruri cu intenția de a-l stârni împotriva mamei lui, trebuie să te străduiești să îndrepți situația, dar fă-o liniștit și treptat. E foarte important ca fiul ei să nu se înstrăineze cu nici un chip de o așa mamă bună care îl iubește foarte mult și urmărește cu credincioșie binele lui. Se poate că, uneori, ea face prea mult sau prea puțin așa cum ușor se întâmplă cu cei mai înțelepți și bine intenționați oameni. Dar, în ansamblu, rar găsești pe cineva care să fie cu adevărat credincios și cu o gândire sănătoasă în toate privințele. Se poate că uneori e puțin pripită cu tine, fiind preocupată de ceea ce consideră a fi spre binele tău real dar te iubește -pot spune asta din ce cunosc personal- și ceea ce tu simți că e exagerare nu e decât un exces de afecțiune. Trebuie neapărat să-ți dai toate silințele să fie armonie între mamă și fiu atât pentru binele lui cât și al tău. Dar caută să faci asta fără să te tulburi și să te agiți.

Dacă ai săvârșit greșeli serioase în această privință, trebuie să-ți suporți umilirea interioară fără să cazi în disperare. De acum încolo încearcă să eviți orice lucru care ar putea duce la repetarea unor astfel de greșeli și ai grijă să nu pierzi nici un moment de a îndrepta trecutul.

Am observat un lucru extraordinar la tine: deschidere față de soacra ta. Continuă să fii așa! Spune-i orice, oricât te-ar costa. Știi din experiență cum va reacționa. Dumnezeu va binecuvânta o astfel de atitudine neprefăcută. Vezi cât de bun este El cu tine chiar dacă puțin ai acceptat corecția Lui. Vrei să abuzezi de răbdarea Lui disprețuind îndurările Lui?

Ce bucuros voi fi dacă voi auzi că Dumnezeu ți-a deschis inima și te-a învățat să nu te mai încrezi în imaginația ta și că ai învățat să pui deoparte nepăsarea ta și să-ți vezi cu stăruință de toate îndatoririle tale. Atunci vei avea pace în locul neliniștii, al depresiei și al nesiguranței de acum.

Vezi, după libertatea cu care îți vorbesc cât de sincer sunt în devotamentul meu față de tine.

(Scrisoarea aceasta a fost adresată unei femei care locuia împreună cu soacra ei; Fenelon o cunoscuse și îi fusese sfătuitor încă din copilăria ei)