Când o pierdere pământească aduce un câștig pentru eternitate

• „El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă* voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
• ¹⁰De aceea simt plăcere* în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci**, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2. Corinteni)

Pierderea tragică ce a adus un câștig etern pentru mai mulți poate fi ilustrată prin viața Patriciei Mary St. John. Născută într-o familie care a mărturisit pe Cristos timp de 2 ani în America de Sud, ea a devenit creștină în inima ei de la o vârstă fragedă. A crescut și s-a logodit cu un tânăr creștin care a murit în al doilea război mondial. În cărțile ei, ea nu suflă un cuvânt despre pierderea iubirii din tinerețe, dar faptul că nu s-a căsătorit niciodată arată lămurit loialitatea sa pentru cel adormit în Domnul.

Apoi, a devenit o scriitoare prolifică și o asistentă misionră în Tangier-Marocul spaniol. Trebuie să punctăm aici foarte clar: nici Amy Carmichael, nici Patricia St. John nu au predicat, nici nu au botezat. Ele L-au mărturisit pe Cristos prin viața și lucrarea lor cu copiii abandonați din India, respectiv din Maroc, prin implicarea lor totală în orfelinatele creștine înființate pe câmpul lor de misiune.

Iată cum neurastenia -care era o pierdere a vigorii nervoase și fizice pentru Amy Carmichael-a devenit în mâinile Celui Atotputernic un beneficiu pentru viețile și sufletele copilelor-sclave din templele hinduse. Deoarece nu a putut să se căsătorească și nici să lucreze zilnic opt ore la un servici oarecare, Amy Carmichael, în slăbiciunea ei, a devenit un canal de binecuvântare divină pentru copiii orfani, abuzați, exploatați, din India, în cei 52 de ani de slujire acolo. Să exemplificăm cu cazul fetiței Preena, dar ca ea au fost mii: vândută la vârsta de 5 ani templului hindus, era oripilată de mizeria fizică și spirituală de acolo, iar la 7-8 ani cât avea, trebuia curând să devină „mireasă” unui idol -de care avea să fie legată toată noaptea (în timp ce un preot al acestui demon consuma „căsătoria”). Dar fetița auzise o parte din gemetele fetițelor ce aveau parte de un asemenea „mariaj” odios, abuziv. Dar tocmai auzise ceva și despre misionara albă ce salva copii din temple. Printr-o minune, Preena a evadat din templu și a fugit în satul vecin, în brațele misionarei Amy, strigând: „Nu mă mai întorc la templu! Îl vreau pe Cristos!” Iar blânda Amy i-a plătit răscumpărarea la templu, arătându-i prin fapte cum ne-a răscumpărat Cristos din robia celui rău. Apoi, Preena a trăit în satul misionar împreună cu alți copii salvați de două ori, ca și ea.

În cartea „Hamid și Kinza”, Patricia St. John este ascunsă în personajul- misionara asistentă Rosemary, care dădea îngrijiri medicale și medicamente gratuite copiilor de musulmani aduși de mame sărace la ea: serile ei, însă, erau dedicate băieților zdrențăroși, ai străzii. Misionara îi aduna pe toți acei băiețași fără căpătâi și le povestea pildele și viața Domnului Cristos, cânta cu ei, le oferea o cină caldă, sărbătorea cu ei Nașterea Domnului. Unii au devenit creștini în inimile lor, ca acel Hamid care o adusese pe surioara lui oarbă-Kinza la Rosemary(Patricia). La fetiță renunțase mama însăși nu doar în speranța vindecării, dar mai întâi pentru a o salva de la sclavia odioasă căreia îi era hărăzită de către tatăl vitreg și de la o viață de cerșetoare. Pierderea acelei mame sărace a fost un câștig pentru Împărăția Domnului: Kinza a ajuns, după 9 luni de îngrijire la misiune, la o famile bogată din Anglia și la o școală creștină pentru nevăzători și și-a dăruit inima și viața Domnului. La fel și fratele ei, Hamid-a devenit creștin și L-a mărturisit pe Isus Cristos în satul lui.

Astfel, aceste două scriitoare, în slăbiciunea lor, și-au adus pierderile la Isus, iar El le-a făcut câștiguri pentru Împărăția Sa. Ele n-au încercat să fie apostoli, nici să slujească în locul sau în lucrarea unor frați, ci doar L-au mărturisit pe Domnul prin viața, faptele lor și apoi și prin cuvântul scris și vorbit.

Lăudăm pe Domnul pentru astfel de suflete și de vieți! Și să venim și noi cu pierderile și cu slăbiciunile noastre la Isus, pentru ca El să le schimbe în câștiguri pentru Împărăția Sa!