Calea către cer -2-

   Gândeşti oare că vei scăpa de ceea ce nimeni nu a scăpat? A fost oare vreun sfânt pe pământ fără cruce, fără suferinţă? Însuşi Isus Cristos Domnul nostru, n-a fost fără suferinţe în toată viaţa Sa.

   'Aşa trebuia, să pătimească Cristos şi să învieze din morţi  ... şi să intre în slava Sa.'

   Atunci cum cauţi altă cale decât această cale împărătească a suferinţei?

   Întreaga viaţă a Domnului Cristos n-a fost decât o cruce, un lung martiriu, şi tu umbli după odihnă si bucurie? Te înşeli, crede-mă, te înşeli amarnic, dacă socoteşti că vei da peste altceva decât suferinţe, fiindcă toată această viaţă trecătoare e plină de dureri si necazuri. Şi cu cât a înaintat cineva mai mult în viaţa duhovnicească, cu atât mai grele suferinţe află deseori, căci dragostea de patria cerească îi face cu atât mai greu surghiunul din această viaţă pământească.

   Cu toate acestea, după multe necazuri, nu întârzie să vina şi mângâierea care alină omului durerile, pentru că simte cum, din răbdarea cu care-şi poartă crucea, cresc frumoase roade. Fiindcă, în timp ce el se pleacă de bună voie sub jugul crucii, îi vine o dulce încredinţare care schimbă greutăţile timpului de acum în tot atâtea mângâieri veşnice. Şi cu cât trupul e mai slăbit de suferinţe, cu atât duhul i se întăreşte înăuntru, prin har. Ba uneori duhul este atât de mult întărit prin necazuri şi suferinţe încât, din dragoste pentru Cristos şi plin de bucurie pentru asemănarea cu patimile Lui, nici n-ar mai vrea să trăiască fără suferinţe şi necazuri, socotind că va fi cu atât mai plăcut lui Dumnezeu cu cât va putea pătimi mai mult pentru Numele Lui. Aceasta nu este însă lucrarea omului, ci harul lui Cristos, care lucrează atât de mult în trupul muritor încât face pe om să îmbrăţişeze şi să iubească ceea ce, după firea sa, el urăşte şi ocoleşte.

   Dar a-şi lua crucea, a iubi suferinţa pentru Cristos, a înfrâna trupul şi a-l supune duhului, a lepăda lauda oamenilor şi a suferi de bună voie ocara lor, a se dispreţui pe sine şi a voi să fii dispreţuit, a suferi toate împotrivirile cu jertfirea folosului tău şi a nu dori bucuriile pământului, aceasta nu o poate face omul firesc, cel ce nu e născut din nou. Dacă te uiţi doar la tine însuţi, cu puterea ta nu vei putea niciodată face asemenea fapte mari. Dacă îţi vei pune însă încrederea în Domnul, ţi se va da putere de sus şi vei stăpâni peste trup şi peste lume. Nu te vei teme nici chiar de Diavolul, vrăjmaşul tău, fiind înarmat cu credinţă şi gata să suferi pentru Cristos.