BUCURIA UNUI ÎNTEMNIȚAT

A asocia bucuria cu oamenii închiși în pușcării pare paradoxal. Și totuși în niște circumstanțe grele fiind închis din cauza propovăduirii Evangheliei, apostolul Pavel experimentează din plin bucuria în Hristos scriindu-le contemporanilor săi să experimenteze și ei o astfel de bucurie. Îndemnurile sale răzbat de-a lungul veacurilor ajungând până la noi astăzi. „Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur, și mă bucur cu voi toți. Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă împreună cu mine.” (Filipeni 2:17-18) Marele apostol având în fața sa moartea ca martir, se bucura în Hristos și îi îndemna pe cei credincioși să aibă aceași atitudine indiferent dacă circumstanțele în care trăiau erau grele.

Din închisoarea romană, Pavel ne dă o lecție tuturor și anume să ne bucurăm pentru că Iisus este mai presus de orice este pământesc, fie autorități dictatoriale, oameni rău intenționați, și chiar demonii angrenați în lupta de a ne pierde. Mesajul epistolei către Filipeni este în primul rând prin excelență un mesaj de bucurie și eliberare de frica morții, iar această eliberare el o găsește în Hristos după cum a declarat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește. (Filipeni 4-13) Prin Hristos Pavel a propovăduit cu putere Evanghelia netemându-se de repercusiuni. A stat de două ori înaintea temutului împărat Nero pentru a fi judecat. Declarațiile sale din epistola către Filipeni ne uimesc și azi prin profunzimea și înălțimea la care ne cheamă să urcăm din punct de vedere spiritual.

Lumea noastră se aseamănă tot mai mult cu o temniță uriașă și mă refer la ceea ce se întâmplă la Shanghai și la cei doi ani de pandemie ce ne-au apăsat destul de dur. Iar mai mult de atât se preconizează că dincolo de cosecințele nefaste ale acestui război pe care cu toții le suportăm, în viitorul apropiat ne așteaptă o altă pandemie sau plandemie pe care cei ce conduc lumea o pregătesc pentru noi. De asemenea se lucrează din răsputeri pentru implementarea neo-marxismului la scară universală. Dar eu cred că așa cum la turnul Babel cei ce clădeau acolo au fost opriți de Dumnezeu, și în vremurile noastre toți acești clăditori ai unui nou sistem social pe care ei îl impun cu duritate în lume vor fi opriți de cea de a doua venire a lui Hristos în glorie.

Astăzi asistăm la o subminare a valorilor creștine așa cum cu greu mai putem găsi în istorie. Iar marea noastră șansă de a învinge puternicul val neo-marxist se află în reîntoarcerea spre Dumnezeu și valorile creștine. Chiar dacă trăim timpuri grele marcate de războiul ruso-ucrainean, de duritatea implementării noii ordini mondiale și de începuturile teribilei crize economice cu care ne vom confrunta în viitorul apropiat. Ei bine, în ciuda acestor circumstanțe nefavorabile la care se adaugă și unele drame personale ale fiecăruia dintre noi este bine să luăm în calcul și îndemnurile apostolului Pavel scrise în închisoarea de la Roma, de unde a scris că ne putem găsi odihna sufletească în Hristos. Pentru Pavel nici o circumstanță grea a vieții și nici o stăpânire opresivă nu erau mai puternice ca Dumnezeu.

Îndemnurile sale sunt scrise cu entuziasm creștin și cu bucuria omului ce are o comuniune cu Hristos chiar și acolo în închisoare unde poate experimenta bucuria ca roadă a Duhului Sfânt. Dincolo de necazurile ce astăzi ne învăluiesc, dincolo de valurile uriașe ce se prăvălesc peste noi, în inimile noastre cuprinse de panică se poate coborî dacă dorim harul minunat al lui Hristos ce ne poate aduce izbăvirea. Pentru că dincolo de orice putem pierde pe acest pământ, rămâne dimensiunea veșniciei pe care nici un sistem politic oricât de opresiv ar fi nu ne-o poate lua. Vestea minunată a epistolei către Filipeni este că în mijlocul circumstanțelor grele putem umbla cu Hristos și pluti astfel peste valurile ce amenință să scufunde barca vieții noastre. Nu teama de viitor ar trebui să domine în ființele noastre, deși ca oameni ne facem griji întrebându-ne adeseori: , , Cum va fi viitorul nostru și al lumii în care trăim?” Ci eliberarea de tot greul ce ne apasă și bucuria ce vin ca rod al acceptării harului în inimile noastre rănite și înfricoșate.

Cu ani în urmă citeam o declarație a lui Gorki prin care el deplângea faptul că literatura rusă este o literatură în care predomină suferința, și el spunea că dacă un rus este închis și deportat în Siberia cu siguranță după ce se va elibera de acolo va scrie o carte despre tot ce a îndurat în pușcărie. Ba mai mult de atât Gorki deplângea faptul că nimeni nu a scris o carte despre bucurie. Însă apostolul Pavel ne-a lăsat o epistolă în care predomină foarte mult tema bucuriei. Epistola sa fascinează și astăzi datorită faptului că este foarte autobiografică, după cum spun unii comentatori, cea mai personală epistolă a sa.

Pavel ne transmite propia sa experiență din mijlocul necazurilor prin care trecea pentru că întemnițarea nu era nicidecum o experiență ușoară, și totuși el poate să ne redea înălțimea spirituală la care se ridicase prin har. Propovăduirea Evangheliei pe timpul imperiul roman se putea încheia uneori cu pierderea vieții și mai târziu Pavel avea să plătească cu propia sa viață. Mesajul epistolei către Filipeni ce ajunge la noi astăzi este să ne ridicăm și să umblăm pe înălțimi spirituale prin har și să nu lăsăm frica, ba chiar groaza să ne stăpânească inimile, ci să privim la Hristos pentru a experimenta eliberarea de poveri, și de ce nu bucuria?

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! (Filipeni 4-4)