A rămâne?

                                                                A rămâne?

     Fiecare Evanghelist, are un cuvânt preferat pe care-l foloseste  mai des în predicile  sale. Şi evanghelistul Ioan, a avut un cuvânt preferat şi anume cuvântul:,,a ramâne”(urmăriţi de câteori foloseste Ioan acest cuvânt în scrierile sale). Prin acest cuvânt, Ioan, a reuşit să arate cel mai bine relația dintre ceea ce suntem şi ceea ce facem.

    Prin rămânerea mea în Cuvant,, eu fac” voia lui Dumnezeu, iar prin rămânerea Cuvântului  în mine, eu sunt  în voia lui Dumnezeu. Dacă nu rămân în Cuvânt, nici  Cuvântul nu poate rămâne în mine și dacă Cuvântul nu rămâne în mine nici eu nu pot rămâne în Cuvânt !!?? Observaţi relația dintre:,, a fi” în voia lui Dumnezeu şi ,,a face” voia lui Dumnezeu.

    De ce nu pot rămâne în Cuvânt , dacă nu rămâne Cuvântul în mine? Si de ce nu poate rămâne Cuvântul în mine dacă  nu rămân  în Cuvânt? Am să arat lucrul acesta prin două exemple folosite de Ioan în 1 Ioan cap 3:

1.       1 Ioan 3:15,, Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; ŞI ŞTIŢI că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el”.  Sa presupunem că fratele X mă supără, şi eu din lipsă de veghere, cad în păcatul de a urî pe fratele meu. Dacă RĂMÂN în acest păcat ,,eu(şi nu altcineva) fac”  voia satanei: prin RĂMÂNEREA  mea în voia satanei, ura faţă de fratele meu rămâne în mine  şi ,,eu(nu altcineva) sunt” în voia satanei. Prin urmare, ura faţă de fratele  ajunge să locuiască în inima mea, şi ea nu mă va lăsa  să iubesc pe fratele, să fac voia lui Dumnezeu!!??,, Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul(ura) care locuieşte în mine. Deci păcatul (ura)să nu mai domnească(locuiasca) în trupul vostru muritor. ,,. Rom 7:17 şi 6:12

2.       1 Ioan 3:17  ,,Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?”  Să presupunem că eu am bogatiile lumi acesteia, si vad pe fratele X (care ma suparat si pe care am ajuns să-l urasc) că e în nevoi: daca eu îmi deschid inima faţă de el( mă pocaiesc)  si îl ajut, eu (nu altcineva) fac voia lui Dumnezeu: prin facerea voii lui Dumnezeu, mă întorc la dragostea faţă de fratele meu şi eu (nu altcineva) sunt în voia lui Dumnezeu. Prin urmare, dragostea faţă de fratele X prinde putere în inima mea, şi ea nu mă va lasa  sa fac  voia Satanei !!?? ,,  De aceea dati-vă şi voi toată silinţa( a face)...Dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi ele nu vă vor lăsa să fiţi(a fii) leneşi…2Petru1:5-8

     Întrebarea e: Ce e mai important ,, să fii” sau,, să faci” ,,A fi” e totul, pe cand ,,a face” nu e nimic: exact cum într-un circuit electric faza e totul(220V) si nulul e nimic (0V), dar dacă lipseste nulul faza fără nul nu poate lumina!!??  Pentru un electrician,  când într-un circuit lipseste nulul, nulul devine mai important (nu ca valoare, ci ca functie) decât faza.  La crestinii care fac fara sa fie(în Hristos),  lipseste ,,faza,,, de aceea  nu pot face nimic bun că sunt ,, morti în pacatele lor, iar la crestinii care sunt(în Hristos) şi nu fac ce le porunceşte El, lipseste ,,nulul,,, de aceea  nu pot face nimic bun ca sunt de doua ori morţi în păcatele lor: odata prin caderea lui Adam, şi a doua oara prin caderea lor  şi RĂMÂNEREA lor în păcat. ,, Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, …, nişte pomi tomnatici FĂRĂ ROD, de două ori morţi,..”.[Iuda1:12]

   ,,Daca stiti aceste lucruri ferice de voi, daca le faceti”[Ioan13:17]. Un teolog care nu face ce ştie,  ajunge un olog(om lipsit de puterea lui Dumnezeu). Pentru cei ce ştiu voia Stăpânului şi nu o fac, a face voia Stapânului  devine  de doua ori mai important decat a fi la zi cu voia Stapânului. David care a fost un mare teolog, a cunoscut acest secret de aceea a zis: ,,Odată  a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu”.[Ps.62:11]

   Puterea de a face bine e a lui Dumnezeu, si puterea de a face rău e a Satanei: aceste puteri nemaipomenit de mari prind putere în sufletul nostru prin binele sau răul pe care-l facem noi oamenii, în toate relaţiile noastre: de aceea ,,…. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine”.[Rom:12:9] Amin!