text Devotionale

Se striga "trezire"

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Grancsa Daniel

                                                                 Se striga TREZIRE...


   2013...un an pe care multi dintre noi il asteptam curiosi sa vedem daca il apucam...eram cu aceasta curiozitate datorita povestirilor despre "sfarsitul lumii" care avea sa fie pe data de 21.12.1012...dar spre surprinderea multora nu a fost...
   Lucrul care doare este ca si o parte din copii lui Dumnezeu asteptau aceasta data cu emotie... 21.12.2012, intreabarea este "oare de ce?".De ce copii lui Dumnezeu sunt amagiti de astfel de momente si uita sa se increada in Hristos in orice clipa si uita ca avem Cuvantul Sfant ca si calauza pe acest pamant, umplut acum de groaza si de fel si fel de erezii nimicitoare, plin de dezamagire, disperare, dezorientare si depresivitate...Un "pamant" care nu stie sa ofere nimic decat dezamagire si regret, o lume care uita ca a trai nu inseamna numai a te trezi dimineata, a merge la munca, a veni acasa, a manca, a dormi, iar a doua zi sa o iei de la capat.O lume care din pacate a uitat ca a trai inseamna mult mai mult decat a manca si a dormi, o lume care a uitat ca sa traiesti inseamna sa iubesti, inseamna sa zambesti, inseamna sa te bucuri, dar cu o bucurie reala,sincera nu cu un zambet formal,inghetat chiar daca afara e plina vara, o lume care uita ca a traii inseamna a avea sentimente nu a face totul mecanic, a trai inseamna a daruii, a te jertfii, a ajuta...Lumea aceasta in care traim a ajuns sa fie o lume acra,zbarcita, o lume lacoma care vrea totul pentru sine, nimic pentru altii, totul pentru confortul sau si pentru a se simtii cat mai bine, cat mai relaxat...
   Din nefericire lucrul acesta se resimte si se vede din plin si in poporul lui Dumnezeu, popor care piere din lipsa de cunostinta, cum ii spunea si Dumnezeu lui Osea (Osea 4:6), tot asa si in zilele pe care le traim, poporul Domnului nu mai are dorinta de al cunoaste, dorinta sa umble pe caile Lui, si astfel se abat de pe cale sub gandul ca merg bine, acest gand existand din lipsa de invatatura...
   Problema si mai mare este aceea ca aceste probleme se  gasesc intre copii lui Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului, adica printre tinerii si adolescentii zilelor noastre, si nu putini sunt cei ce sunt inselati din pricina necunoatintei lor...
   Traim vremuri grele, vremuri inselatoare iar daca nu avem suficienta intelepciune, suficienta invatatura din Cuvantul Domnului suntem tinte sigure inselatorilor, pentru ca Scriptura ne spune foarte clar ca in vremurile de pe urma vor fi multi oameni ce se vor ridica in numele Lui si vor insela pe multi, dar acestia nu cauta decat folosul pantecelui lor, ca lor sa le mearga bine, poate o fac din lipsa de ocupatie, poate din plictiseala, sau din alte motive si prin vorbirea lor reusesc sa amageasca pe multi dintre copii Domnului, chiar si pe cei alesi...(Romani 16:18-" Caci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pantecelui lor; si, prin vorbiri dulci si amagitoare, ei insala inimile celor lesne crezatori.")
   Nu cred ca este lucru mai dureros, mai rau ca un om sa mearga pe calea Credintei inselat, dar el sa aiba incredintarea si in sinea lui sa stie ca merge bine, sa stie ca este placut inaintea Domnului, sa creada ca face bine ceea ce face dar de fapt sa aibe o invatatura gresita, sa mearga pe un drum gresit...De ce spun ca nu este mai dureros lucru ca acesta, o spun din pricina ca astfel de oameni sunt greu de convins ca invatatura care o au nu ete buna, este foarte greu sa ii convingi ca ceea ce fac si modul cum il urmeaza pe Dumnezeu nu este unul corect, atata timp cat ei au de bune lucrurile acestea nu vor intelege usor gresala lor, nu vor accepta o schimbare chiar daca la urma urmei Dumnezeu le va descoperii ca intradevar gresesc, nu vor accepta schimbarea din comoditate, pentru ca felul cum il urmeaza acum pe Dumnezeu si calea care o urmeaza este o cale facuta de ei, facuta dupa placul lor, facuta sa poata fi parcursa fara nici un fel de durere, fara nici un pic de sacrificiu din partea lor, fara nici un pic de munca, fara nici un pic de daruire fara multe lucruri pe care ni le cere Dumnezeu si tocmai de aceea nu vor voi sa se intoarca pe calea adevarata, pentru ca Hristos ne cere daruire, ne cere sacrificiu, ne cere sa fim oameni darnici, ne cere sa ajutam, ne cere sa muncim, ne cere sa fim exeple ori intr-o lume ca si aceasta este foarte greu sa fi un exemplu de urmat, pentru ca in momentul in care esti un exemplu trebuie sa renunti la multe lucruri, trebuie sa renunti la vechea imbracaminte, la vechile obiceiuri, la vechea vorbire si poate chiar si la vechii prieteni...
   Problema care doare cel mai tare este ca poporul lui Dumnezeu de maine sunt tinerii de azi...Generatie de tineri care cu greu mai gaseste placere in legea Domnului...Generatie care din nefericire traieste vremuri grele din punct de vedere spiritual, datorita circumstantelor oribile...Tineri care nu cauta sau nu mai cauta sa traiasca intru totul pentru Hristos...Poate multi dintre ei doresc sa il slujeasca "bine" pe Dumnezeu dar tocmai din cauza invatatorilor pe care ii au, si din lipsa de intelepciune gresesc...O alta problema ar fi faptul ca nu doresc sa isi dedice viata in totalitate lui Hristos si sa isi rastingneasca omul cel vechi, si sa accepte nasterea din nou...Sunt inselati ca merg bine, si se insala pe ei insisi ca drumul pe care il urmeaza este bun...Tineri care uita ca Hristos a murit rastignit pe cruce si ca a stat acolo atarnat cateva ore ca noi sa fim iertati si sa avem privilegiul sa fim ai Lui...
   Intrebarea este de ce?De ce astazi nu mai exista tineri dedicati lucrari Lui?De ce astazi nu mai sunt tineri insetati dupa caile Lui, dupa cuvantul Lui, dupa cunoasterea voii Lui?
  De ce renuntam asa de usor la voia Lui pentru confortul nostru?De ce ne lasam asa de usor inselati?De ce ne lasam asa de usor prada pacatului?De ce ne luam dupa oameni si uitam ca singurul om vrednic de urmat a fost Isus Hristos?De ce luam ca si invataturi sanatoase lucruri spuse de oameni si nu cele spuse de Sfanta Scriptura?De ce trecem peste ceea ce zice Isus si ramanem la ale noastre ganduri?De ce nu exista dedicare in slujire?De ce ne multumim cu o viata traita chinuindu-ne?
  Poate unul dintre raspunsurile la aceasta intrebare ar fi acela ca nu avem intelepciune sa vedem ce spune Biblia si astfel ne lasam pacaliti de diavolul...Nu dorim sa facem nici un fel de sacrificiu pentru Dumnezeu, uitand ca El si-a sacrificat fiul si nu oricum L-a sacrificat pe cruce pentru noi, cand noi dadeam cu pietre in El,El ne dadea paine, cand noi ii faceam rani adanci El ne vindeca, uitam ca am primit iertare la Golgota si astfel avem harul sa ne numim copii Lui...
   De ce nu dorim sa traim o credinta adevarata cum au traito apostolii?Daruindu-ne timpul nostru Lui, daruind-ui Lui totul ce avem ca la urma urmei totul vine de la El...De ce nu daruim timpul nostru Lui?
   De ce suntem atat de comozi?Azi nu merg la biserica ca e prea cald,azi nu cant ca a cantat si fratele x, azi nu fac voia Domnului ca nu am chef...prefer sa stau pe Facebook decat sa citesc cuvantul Lui...
  De ce dorim sa mergem singuri in Cer?De ce nu spunem prietenilor nostrii cu care petrecem cateva ore zilnic despre Isus si despre mantuirea Lui minunata?
  De ce incercam sa ascundem pacatul?De ce incercam sa ii dam o forma frumoasa, sa il zugravin frumos, ajungem sa ne mintim chiar pe noi insine, dar problema este urmatoarea: daca incerci sa imi spui mie ca te-ai dus la terasa doar ca sa bei un suc rece si ca nu ai alte ganduri,sau ca ti-ai luat maieul ala cu decolteu si fara maneci din cauza caldurii de afara, iar pantalonii scurti sunt tot din acelasi motiv si imi spui ca nu are nimic de a face lucrurile astea cu Dumnezeu, daca imi spui mie sau oricarei alte persoane ca fardul de pe fata si rimelul de la ochi sunt lucruri normale in ziua de azi, si ca lacul de pe unghii alaturi de inelele alea doua sunt doar de forma si ca nu inseamna nimic, ca pensatul sprancenelor este o necesitate in ziua de azi la fel ca si gelul din par,si ca nu este nimic rau in a te aranja si a te face sa arti bine in fata oamenilor, poate ca ai reusi sa ma convingi ca sunt bune si ai reusi sa maschezi pacatul in fata mea si a altor persoane pentru ca suntem oameni dar nu uita un lucru ca ori cat de frumos ai masca pacatul si ori cat de frumos lai ascunde si ca oricare ar fi motivele, ca si alti o fac,ca si x de la biserica se imbraca asa, ca si y are inel nu uita ca in fata Domnului pacatul e pacat.Indiferent de scuzele gasite de noi in fata Lui sunt egale cu "0".Uitam ca El ne-a dat viata si ca noi nu mai traim pentru noi si traim pentru insusi Isus Hristos.Ne spune si in cuvantul Sau ca daca traim pentru El traim si daca murim pentru El murim (Romani 14:8-"Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.")
   Sa ne gandim dar ca El a spus ca nu toti cei vor zice Doamne,Doamne vor intra in Imparatia Cerurilor, si ca multi vor fi cei carora le va spune "plecati de la Mine caci nu va cunosc" le va spune ca au urmat calea Lui dar au facut si faradelegea...
 Au mers la biserica, sau inchinat Lui, au trait voia Lui dar au facut si un pacat zugravit bine in fata oamenilor pentru care din nefericire vor ajunge sa fie lasati afara...
   Haideti dar acum sa ne imbarbatam si sa speram intr-un viitor mai bun, sa ne rugam si sa fim plini de pace si dragoste unii fata de altii sa nu uitam ca inca nu e prea tarziu si ca inca putem sa cerem intelepciune si sa revenim pe calea cea buna si placuta Lui, sa revenim in dragostea lui Hristos...
   Va las dar sa meditati fiecare la viata lui si sper ca din momentul acesta sa luam noi decizii in fata Domnului si sa privim cu alti ochii si sa vedem altfel lucrurile la care am fost chemati de Isus Hristos.Sa nu uitam ce spune Petru romanilor in capitolul 8 versetele 38 si 39 ("Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.")
Numai binecuvantri...

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>