Nu eu, ci El (2)

Nu eu, ci El -2- Romani 6:3-5

„Nu știți că noi, care am fost botezați în Hristos Isus, în moartea Lui am fost botezați? Așadar, am fost îngropați odată cu El, prin botezul în moartea Lui, pentru ca, după cum a înviat Hristos din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm într‑o viață nouă. Într‑adevăr, dacă ne‑am făcut una cu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr‑o înviere asemănătoare cu a Lui.”

Acum știm, noi, ca persoane pe pământ suntem „duh”, avem un „suflet” și trăim într-un „trup”, nu suntem doar suflet, nu suntem doar trup, ci identitatea noastră este „duhul” și despărțit de Creatorul Lui, duhul s-a separat. A rămas doar suflet și trup. Dumnezeu care conducea sufletul lui Adam nu mai era la cârmă. Atunci omul s-a lăsat condus de suflet, sub influența celui pe care l-a ascultat, nesocotind porunca. Dar să clarific; moartea duhovnicească, de care se vorbește este, „despărțire” de Creatorul lui. Omul trăiește viața din Adam, în suflet și trup. După cădere, deja omul nu mai este ca persoană duhovnicească. Asta s-a întâmplat în Eden. Când „duhul” s-a separat de suflet și trup, omul a trăit despărțit de Creatorul lui. Până astăzi omul este mort „ÎN” păcat, până la venirea Celui de al doilea Adam, Isus Hristos. În al doilea Adam, care este Isus Hristos, omul moare „FAȚĂ” de păcat. În versetele de mai sus, omul moare, o moarte asemănătoare cu a lui Hristos. Omul adamic, adică „omul vechi” a murit împreună cu Isus, a fost îngropat cu Isus și a înviat împreună cu Isus, un „om nou”.

Botez înseamnă -scufundare-, adică am fost îngropați odată cu Isus, botezați în moartea Lui. Maria cea veche nu mai există. Când Hristos a înviat, am înviat și eu, o Maria nouă, o făptură nouă. Asta înseamnă „naștere din nou ”, botezul în moartea lui Hristos, adusă la Viața lui Hristos, duh, suflet și trup. Fără acest „botez” în moartea Lui, adică „naștere din nou” omul nu poate nu doar să intre în Împărăția lui Hristos, dar nu poate nici să o vadă. Vedeți, nu contează „eu”, ci contează „El”, moartea Lui, Viața Lui, trăirea Lui, biruința Lui și „nașterea din nou ”, produsă tot de El și Duhul Lui Sfânt. Cel de al doilea Adam este un duh dătător de Viață. Ne-am născut din nou, în El, suntem așezați cu El în locurile cerești, la dreapta lui Dumnezeu, în duhul nostru și trăim viața din cer, pe pământ, ca în cer, cu sufletul pe care-l curățim de orice lucru rămas în minte, sentimente și voința noastră de la vechiul Adam cu natura lui păcătoasă și prin înnoirea minții noastre cu Evanghelia Harului, umplem locul gol cu Cuvântul lui Hristos, aducând Viața lui Hristos în sufletul dornic de reabilitare și statornicie, într-o viață de biruință cu Hristos. La acest nivel și trupul se schimbă în gândire și comportament, învățând și el Viața din cer pe pământ, sub influența Duhului Sfânt, care Și-a făcut locuință -trupul- meu și al tău, născut din nou.

Trăind „în Hristos” care este Viață și care dă Viață, El prin noi dă Viață și astăzi pe pământ. Și aici vedem „nu noi, ci El” este Cel ce ne-a făcut și pe noi duhuri dătătoare de Viață, pentru că așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. Acum, odată ce am fost botezați în moartea Lui, ca o faptă pregătită de El ca să umblăm în ea, este „botezul în apă”... . Amin! (Va urma) omul a trăit despărțit de Creatorul lui. Până astăzi omul este mort „ÎN” păcat, până la venirea Celui de al doilea Adam, Isus Hristos. În al doilea Adam, care este Isus Hristos, omul moare „FAȚĂ” de păcat. În versetele de mai sus, omul moare, o moarte asemănătoare cu a lui Hristos. Omul adamic, adică „omul vechi” a murit împreună cu Isus, a fost îngropat cu Isus și a înviat împreună cu Isus, un „om nou”. Botez înseamnă -scufundare-, adică am fost îngropați odată cu Isus, botezați în moartea Lui. Maria ceea veche nu mai există. Când Hristos a înviat, am înviat și eu, o Maria nouă, o făptură nouă. Asta înseamnă „naștere din nou ”, botezul în moartea lui Hristos, adusă la Viața lui Hristos, duh, suflet și trup. Fără acest „botez” în moartea Lui, adică „naștere din nou” omul nu poate nu doar să intre în Împărăția lui Hristos, dar nu poate nici să o vadă. Vedeți, nu contează „eu”, ci contează „El”, moartea Lui, Viața Lui, trăirea Lui, biruința LUi și „nașterea din nou ”, produsă tot de El și Duhul Lui Sfânt. Cel de al doilea Adam este un duh dătător de Viață. Ne-am născut din nou, în El, suntem așezați cu El în locurile cerești, la dreapta lui Dumnezeu, în duhul nostru și trăim viața din cer, pe pământ, ca în cer, cu sufletul pe care-l curățim de orice lucru rămas în minte, sentimente și voința noastră de la vechiul Adam cu natura lui păcătoasă și prin înnoirea minții noastre cu Evanghelia Harului, umplem locul gol cu Cuvântul lui Hristos, aducând Viața lui Hristos în sufletul dornic de reabilitare și statornicie, într-o viață de biruință cu Hristos. La acest nivel și trupul se schimbă în gândire și comportament, învățând și el Viața din cer pe pământ, sub influiența Duhului Sfânt, care Și-a făcut locuință -trupul- meu și al tău, născut din nou. Trăind „în Hristos” care este Viață și care dă Viață, El prin noi dă Viață și astăzi pe pământ. Și aici vedem „nu noi, ci El” este Cel ce ne-a făcut și pe noi duhuri dătătoare de Viață, pentru că așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. Acum odată ce am fost botezați în moartea Lui, ca o faptă pregătită de El ca să umblăm în ea, este „botezul în apă”... . Amin! (Va urma) omul a trăit despărțit de Creatorul lui. Până astăzi omul este mort „ÎN” păcat, până la venirea Celui de al doilea Adam, Isus Hristos. În al doilea Adam, care este Isus Hristos, omul moare „FAȚĂ” de păcat. În versetele de mai sus, omul moare, o moarte asemănătoare cu a lui Hristos. Omul adamic, adică „omul vechi” a murit împreună cu Isus, a fost îngropat cu Isus și a înviat împreună cu Isus, un „om nou”. Botez înseamnă -scufundare-, adică am fost îngropați odată cu Isus, botezați în moartea Lui. Maria ceea veche nu mai există. Când Hristos a înviat, am înviat și eu, o Maria nouă, o făptură nouă. Asta înseamnă „naștere din nou ”, botezul în moartea lui Hristos, adusă la Viața lui Hristos, duh, suflet și trup. Fără acest „botez” în moartea Lui, adică „naștere din nou” omul nu poate nu doar să intre în Împărăția lui Hristos, dar nu poate nici să o vadă. Vedeți, nu contează „eu”, ci contează „El”, moartea Lui, Viața Lui, trăirea Lui, biruința LUi și „nașterea din nou ”, produsă tot de El și Duhul Lui Sfânt. Cel de al doilea Adam este un duh dătător de Viață. Ne-am născut din nou, în El, suntem așezați cu El în locurile cerești, la dreapta lui Dumnezeu, în duhul nostru și trăim viața din cer, pe pământ, ca în cer, cu sufletul pe care-l curățim de orice lucru rămas în minte, sentimente și voința noastră de la vechiul Adam cu natura lui păcătoasă și prin înnoirea minții noastre cu Evanghelia Harului, umplem locul gol cu Cuvântul lui Hristos, aducând Viața lui Hristos în sufletul dornic de reabilitare și statornicie, într-o viață de biruință cu Hristos. La acest nivel și trupul se schimbă în gândire și comportament, învățând și el Viața din cer pe pământ, sub influiența Duhului Sfânt, care Și-a făcut locuință -trupul- meu și al tău, născut din nou. Trăind „în Hristos” care este Viață și care dă Viață, El prin noi dă Viață și astăzi pe pământ. Și aici vedem „nu noi, ci El” este Cel ce ne-a făcut și pe noi duhuri dătătoare de Viață, pentru că așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. Acum odată ce am fost botezați în moartea Lui, ca o faptă pregătită de El ca să umblăm în ea, este „botezul în apă”... . Amin! (Va urma)