Ce spune Biblia despre invocarea sfintilor si a Fecioarei Maria?

In bisericile Romano-Catolica si Ortodoxa, cultul sfintilor si al Mariei ocupa un loc foarte important. Sa vedem insa care este invatatura biblica in aceasta privinta.

1. In primul rand sfintii sunt morti. Nici unul dintre acestia inca nu a invita si, in consecinta, orice efort de a  stabili relatii cu ei intra sub incidenta interdictiilor clare din Levetic 20:6 si Deuteronom 18:11.Pentru Saul si intregul Israel, Samuel era incontestabil un "sfant". Si totusi Dumnezeu face ca regele sa moara din pricina ca a recurs la ajutorul proorocului si nu L- cautat pe Domnul Insusi.

2. Fecioara Maria se afla si ea printre cei morti.

Noi credem din toata inima ca Isus, zamislit de Duhul Sfant, a fost nascut in chip miraculos de Fecioara Maria. Avem pentru ea un imens respect, dar vedem in Evanghelie ca ea nu a fost conceputa fara pacat. Ea insasi, Il numeste pe Dumnezeu Mantuitorul sau (Luca 1:47), lucru pe care Isus nu l-a facut niciodata. Pe de alta parte, nasterea lui Hristos, ea a devenit literalmente nevasta lui Iosif si astfel a avut si alti copii (Matei 1:25; 13:55-56). Prezenta sa este mentionata, pentru ultima data, in Faptele Apostolilor 1:14, inainte de evenimentul de la Rusalii. Ea nu s-a bucurat, asadar, de rolul pe care i l-au atribuit unii, acela de "distribuire" a Duhului Sfant si a harurilor divine. Biblia nu spune nimic cu privire la sfarsitul vietii sale si cu atat mai putin despre "adormirea sa" prin care, imediat dupa moarte, ea ar fi inviat si apoi ar fi fost rapita la Cer. Dimpotriva, Pavel declara categoric ca, pentru moment Hristos a inviat ca parga a celor adormiti, iar cei ce sunt ai Lui in slava (1Cor.15:20-23). Prin urmare, Maria se afla printre mortii fericiti ale caror spirite sunt langa Domnul, dar ale caror trupuri se mai afla in tarana pamantului. Nu ne este ingaduit sa ne adresam Mariei, fiindu-ne interzis orice contact cu mortii aflati acumin lumea de  dincolo.

3. Sfintii, asemenea tuturor celor morti, nu sunt nici omnistienti, nici omniprezenti. Si atunci cum ar putea ei sa asculte si sa raspunda la rugaciunile ce le-ar fi adresate din toate cele patru colturi ale Pamantului si de la tot felul de oameni, aflati in cele mai diverse situatii? Unul singur poate face lucrul acesta: Dumnezeul cel Viu care este omnistient, omniprezent si omnipotent.

4.  Faptul ca invocarea sfintilor si a Fecioarei Maria este indisolubil legata de cultul chipurilor cioplite agraveaza si mai mult problema. Nu numai ca este interzis sa ne adresam celor morti, dar Legea lui Moise condamna categoric practicile unora de a-si face un chip cioplit, care sa serveasca drept obiect de cult:

"Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri sau jos pe pamant, sau  in ape sub pamant. Sa nu te inchini inaintea lor, si s anu slujesti, caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos(...) Fiindca n-ati vazut nici un chip in ziua in care v-a vorbit Domnul din mijlocul focului lui Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit sau o infatisare a vreunui idol, sau chipul unui om, sau chipul vreunei femei (...) Vegheati asupra voastra, ca sa nu dati uitarii legamantul pe care l-a incheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru si sa nu faceti vreun chip cioplit, si nici vreo infatisare oarecare pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tau, s-o faci. Caci Domnul Dumnezeul tau este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos."(Deuteronom 5:8-9; 4:15-16, 23-24).

O interdictie atat de clara este legata de asemenea de prima porunca: "Sa n-ai alti dumnezei afara de Mine!" Domnul ne cere, cu gelozie, adorarea noastra totala si vrea ca numai El sa fie tinta cultului nostru. Pe de alta parte "Dumnezeu este Duh si oricine i se inchina Lui trebuie sa i se inchine in duh si in adevar." (Ioan 4:24). El nu ingaduie sa dam cultului nostru o forma materiala, legandu-l de staui (chiluri cioplite) sau icoane. Dumnezeu ne-a iterzis s-o facem, cu scopul acesta, o infatisare a lucrurilor care sunt in Ceruri ori un chip de barbat, de femeie. Adica icoanele sau statuile care Il reprezinta pe Hristos, Inima Sacra, Fecioara Maria, pe unii sfinti, crucea, medaliile etc. sunt interzise. Toate acestea devin prin forta imprejurarilor, niste idoli carora li se atribuie o putere magica ascunsa. Altfel cum se explica pretentia ca statuia Fecioarei Negre de la Chartres ar face minuni, ca aceea a Fecioarei  de Boulogne ar fi aducatoare de pace si ca o icoana a unui sfant este mai influenta decat alta? Biserica Romano-Catolica incearca sa se scuze,motivand ca ea il adora numai pe Dumnezeu si ca o onoreaza pe Fecioara si pe sfinti (lucru care ramane in totalitate de verificat). Insa Decalogul interzice nu numai sa te inchini chipurilor cioplite, dar si sa te prosterni in fata lor si sa le slujesti.Deci este cu desavarsire interzis sa le ridici pe altare, sa le arzi lumanari, sa ingenunchezi inaintea lor si sa le adresezi rugaciuni. Catehismul catolic trece sub tacere in intregime porunca a doua pentru a ajunge la a treia (considerata "a doua") care se refera la a nu lua in desert Numele Domnului, iar a zecea porunca este impartita in doua (Exod 20:17p; Deuteronom 5:21).

5. Care este cel mai mare pericol referitor la cultul statuilor? Pe vremea apostolilor, grecii adunau jertfe idolilor, pretinzand ca statuile lor ii reprezentau pe marii si vestitii zei ai Olimpului. Pentru crestini, zeii acestia nu existau, in realitate, iar chipurile lor se reduceau la niste simple bucati de marmura sau metal. Cu toate acestea, ascultati ce spune Pavel: "Deci ce zic eu? Ca un lucru jertfit idolilor este ceva? Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. Nu puteti bea paharul Domnului si al dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. Sau vrem sa intaratam pe Domnul la gelozie?"( I Corinteni 10:19-22). Deci, cultul interzis al idolilor,inchinarea adusa unor dumnezei inexistenti sunt, in realitate, un cult al dracilor. Gandul acesta este teribil in conjuctuta actuala. Cultul statuilor sfintilor este de doua ori prohibit: sfintii sunt morti, iar chipurile cioplite sunt interzise. Cultul dedicat lor nu poate sa-I placa lui Dumnezeu si nici sa I se adreseze Lui, direct sau indirect. Si atunci cui i se adreseaza un asemenea cult? Ne abtinem sa raspundem noi insine, dar o face textul amintit mai sus: aceste statui nu sunt nimic prin ele insele, dar a le transforma in obiecte de cult, deci in idoli, inseamna deopotriva idolatrie si spiritism. Multe persoane naive, dar sincere in credinta pe care au adoptat-o, nu sunt constiente de acest risc urias. In nemarginita Lui indurare, Dumnezeu poate sa asculte unele rugaciuni ale lor, in ciuda formei lor involuntar superstitioase, dar un lucru ramane: un asemenea cult este o piedica extraordinara in calea cunoasterii personale a Mantuitorului.

6. Invocarea altor mijlocitori Il intarata pe Domnul la gelozie. In paralel cu porunca de a nu avea alti dumnezei si de a nu ne inchina chipurilor lor, Domnul adauga: "...caci Eu Domnul  Dumnezeul ta, sunt un Dumnezeu gelos" (Exod 20:5). El este gelos, de asemena.pentru Fiul Sau, singurul Logodnic al Bisericii Sale(2 Corinteni 11:2,3). La randul Sau,"Duhul pe care L-a pus Dumnezeu sa locuiasca in noi ne vrea cu gelozie pentru Sine" (Iacov 4:5). Dumnezeu nu da altuia nici slava, nici locul Sau.

Avem o ilustratie a celor de mai sus in modul cum a intervenit Domnul pentru a apara preotia, slujba incredintata lui Aaron si urmasilor lui (Numeri16). Core, fiul lu Levi, impreuna cu alte doua sute cincizeci de capetenii, carteste impotriva lui Aaron, se declara si ei sfinti, reclamandu-si pretentia asuppra preotiei supreme (v. 3,10,11). Moise le raspunde : "Acel pe care-l va alege Domnul va fi sfant" (v.7). Core si oamenii sai se prezinta cu cate o cadelnita pentru a arde tamaie inaintea Domnului (simbol al mijlocirii lui Isus Hristos, marele nostru Preot, care indeplineste pentru noi, inaintea lui Dumnezeu, slujba aceasta) (Exod 30:7-9,37,38; Levetic 16:12,13). Pentru indrazneala lor, Core si oamenii lui sunt pedepsiti indata: pamantul ii inghite pe unii si focul ii mistuie pe ceilalti (Numeri 16:18, 32-35).

Apoi, in prezenta capeteniilor celor douasprezece semintii, intr-un cadru solemn, Aaron este demascat ca unicul mare preot prin minunea cu toiagul care-simbol al invierii- produce, intr-o singura noapte, muguri, flori si fructe de migdal (Numeri 17:1-9).

La fel procedeaza Dumnezeu cu Fiul Sau: intai Il prezinta ca Fiu, apoi il face Mare Preot in veac: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17:5; 3:17). Iudeii se revolta contra acestei investituri si revendica pentru ei medierea lui Hristos: nu sunt ei toti sfinti, fii ai lui Avraam si ucenici ai lui Moise, iar preotii lor nu sunt competenti pentru a-i calauzi pe calea mantuirii? Si atunci Cel Prea Inalt intervine, dovedindu-L cu putere, prin invierea mortilor, pe Isus ca Fiu al Lui (Romani 1:4). Si de atunci "in nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti"( Faptele Apostolilor 4:12). Asadar, "El, fiindca ramane in veac, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsitpe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei" (Evrei 7:24-25). "Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos"(1Timotei 2:5).

Toate acestea ne fac sa intelegem clar cat de nenorociti sunt aceia care se expun teribilei judecati divine, orientand sufletele cautatoare de mantuire spre alti mijlocitori, in afara de Domnul Isus Hristos.