Un gand roditor

... "Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit. Pacatul ca si unele boli lasa pacientul intr-o stare deplorabila, slab, anemic, abatut. Omul are prea putin control asupra mintii lui, vointa este slaba si cu toate intentiile bune, este incapabil sa faca cea ce stie ca este bine. Simte ca nu mai are nici o speranta, stie ca este singurul vinovat iar remuscarile il napadesc. La suferintele trupesti se adauga tortura constiintei. El stie ca a pacatuit! Se va indura cineva de el! Aici apare vestea buna. Chiar daca pacatele lui sunt cum este pamantul 'se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura se vor face ca lana'. Toate sunt iertate! Omul este 'mantuit'. Temelia mantuirii noastre este dragostea lui Dumnezeu, dar cea mai mare piatra de poticnire in intelegerea lui Dumnezeu este 'propria noastra dragoste omeneasca'. Dragostea lui Dumnezeu este independenta de bunatatea sau valoarea noastra personala, este neschimbatoare si vesnica. |'S-a daruit pe Sine si nu S-a prins de egalitatea Sa cu Tatal', 'Dragostea divina este esenta legii Sale, 'Le voi vindeca necredinta, ii voi iubi cu sinceritate', 'Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi, este darul lui Dumnezeu'|. . (zice Domnul). Printr-un pas de credinta ajungem la Hristos, dar printr-un proces crestem 'in toate privintele'. Printr-un pas de credinta ajungem in mainile olarului Divin, dar printr-un proces treptat El ne modeleaza ca sa fim un vas de cinste, de care El sa se foloseasca pentru orice lucrare buna"...