Furând slava lui Dumnezeu

Romani 1:16-17 VDC

Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”

Lui Pavel nu îi era rușine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. Noi de multe ori ne rușinăm de Evanghelie, tăgăduind astfel puterea pe care o are ca să ne mântuiască. Sau, de multe ori, nu ne rușinăm de aceasta, dar o ignorăm și o dăm la o parte din slujbele noastre și glorificăm omul în locul lui Dumnezeu, tăgăduind astfel puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecărui credincios. Sau mai sunt cei care "cred" în slujitorul care este responsabil de bunul mers al bisericii din care face parte, dar care nu îl glorifică îndeajuns pe Dumnezeu, încât fiecare credincios să își pună nădejdea în El, astfel ajungându-se la o formă de credință care declarativ este în Dumnezeu, dar în esență este țintită spre cel care îi fura gloria lui Dumnezeu, ducând astfel credinciosul să se roage adresându-i-se lui Dumnezeu, dar în gând având pe idolul său personal, hoțul gloriei menite lui Dumnezeu.

Romani 1:18 VDC

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.

Mânia lui Dumnezeu este păstrată și se va descoperi împotriva ORICĂREI necinstiri a lui Dumnezeu; aici se încadrează și furtul slavei lui Dumnezeu, care în esență este o necinstire a lui Dumnezeu, pentru că este transformat într-un paravan în spatele căruia omul își promovează propriile idei și interese.

Romani 1:21 VDC... fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Măcar că L-au cunoscut, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu; L-au transformat într-un simbol, prin care pot să-și slujească gândurilor deșarte, lucru care conduce la întunecarea inimii, atât a lor, cât și a enoriașilor pe care ar trebui să îi slujească.

Romani 1:24-25 VDC

De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că își necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Urmarea faptului că au furat slava lui Dumnezeu și L-au pus pe plan secundar etse necinstirea trupului, care este Templul lui Dumnezeu. Din pricina aceasta, se ajunge la urâciuni pe care le vedem zilnic promovate în societate; crearea unei imagini a unui Dumnezeu tolerant, care acceptă orice ne place nouă.

Romani 1:28 VDC

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Pentru că au respins pe Dumnezeu din conștiința lor și nu au mai simțit nici o mustrare de conștiință când se îndeletniceau cu lucruri nedemne de un copil de Dumnezeu, El îi lasă în voia minții lor blestemate, ca să-și facă gândurile lor deșarte, astfel ajungând multe biserici lipsite de slava lui Dumnezeu, și pline de discursuri motivaționale și sentimentale care apelează la emoții și crează așa zise experiențe cu Dumnezeu, dar viața lor rămâne tot fără prezența Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, și omul rămâne tot cum relatează Scriptura în continuare, sau dacă era un bun creștin, dacă rămâne la o astfel de "adunătură", că nu se poate numi adunare a lui Dumnezeu, ajunge în aceeași categorie.

Romani 1:29-31 VDC

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă.

Și ca și cum nu ar fi îndeajuns că ajung într-o stare atât de deplorabilă, în urmatorul verset, Scriptura ne arată că ei și găsesc de buni pe cei ce fac astfel de lucruri deplorabile.

Romani 1:32 VDC

Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.