Binecuvântarea de a fi

Într-o lume acaparată de materialism, parcă totul se reduce la "a avea" - casă/e, mașină/i, concediu/i etc. și nu unele de orice fel, ci neapărat ceva mai bune decât ale celuilalt. Într-adevăr, excluzând ideologia greșită,"a avea" este o binecuvântare, dar a fi mulțumit cu ceea ce ai este o binecuvântare îndoită.
Iată și schimbarea de verb, de la "a avea" la "a fi". Cel din urmă este mai puternic, fiindcă se referă la esența subiectului. Și cât de puternic este "a fi mulțumit"! În acest caz, nu mai contează cât ai, ci că te bucuri de ceea ce ai.
Uneori, motivele pot părea chiar banale, însă ele sunt, de fapt, de neapărată necesitate: mâinile, picioarele, vederea, auzul, rațiunea - toate sunt daruri atât de minunate, dar atât de neglijate... Iar când realizezi că toate acestea sunt prin Har, înțelegi frumusețea lui "a fi iubit", poate nu întotdeauna de oameni, dar întotdeauna de Cel care în fiecare dimineață te ajută să lucrezi, să mergi, să vezi, să auzi, să gândești. Mulțumește-I, pentru că "a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul". Și chiar dacă "a avea" aceste daruri va suferi la un moment dat, mulțumește-I și atunci, pentru că "a fi iubit" de El rămâne valabil.