Planificarea viitorului de catre Dumnezeu inseamna a-ti abandona propriul plan?

Planificarea viitorului de catre Dumnezeu inseamna a-ti abandona propriul plan?

Deseori, ne trasam traiectoria vietii în funcție de statistici, planuri personale, anumite deziderate, teorii chiar conspirații.

Intrebarea care sta pe limbile cunscutilor de cand suntem mici si care subzista pana in prezent este: ce vrei sa te faci când vei fi mare sau ce vrei sa faci cu viata ta?

Astfel ca prematur încercăm sa anticipam cam cum ar trebui sa arate viitorul nostru și începem sa luam decizii, sa cream un mediu oportun, sa implementam un plan infailibil, sa dobândim anumite cunostinte, actiuni care nu fac decât sa ne asigure viitorul mai mult sau mai puțin utopic.

Cum se împacă asta cu faptul ca Dumnezeu îți vizualizeaza intenția și scopul înainte de a le exprima sau cu faptul ca El știe distanta dintre primul pas făcut și cel de-al doilea înainte de a-i face?

Aducerere la cunostinta a acestei informatii valoroase poate afecta planurile nostre nesovaielnice sau ce fel de implicații are?

Fără dar și poate ca sunt majoritari oamenii care își proiectează în subconștient pașii pe care trebuie sa-i parcurga pentru a ajunge din punctul A în punctul B și intr-un sfârșit în punctul X dorit, ba chiar ni se prezintă ca fiind sănătos și propice acest proces.

Și dacă totusi acesta tehnica eșuează tocmai pentru faptul ca te-ai antepronuntat înainte de a te consulta cu cel care nu numai ca a ajuns înaintea ta la destinație dar a și previzualizat-o?

De mult prea multe ori apelam la Dumnezeu ca la un fel de polița de asigurare a viitorului nostru iar cand din varii motive ne este restrictionat accesul in punctul B, apelam la Dumnezeu si il silim ca printr-o metoda idilica sa facă cumva sa ajungem la punctul B și intr-un final la punctul X mult dorit, nu dorim sa interfereze cu punctul X ci doar sa contribuie la atingerea acestuia.

Ceea ce însă descoperim tardiv este ca viitorul, dragul meu, indiferent pe ce cai alegi sa mergi este El.

"11. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13. Mă veţi* căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima."