Începutul minunilor mele

Isuse, Domnul și Mântuitorul unic, Slavă unică şi veșnică Ţie, pentru sufletul pe care Ţi-l alegi Tu și pe care dintr-o dată îl faci atunci cunoscut şi luminos tuturor celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.
Tu ești Începutul tuturor minunilor.
Tu ești Semănătorul și Tu ești și Sămânţa.
Tu ești Soarele care dă și Tu ești și Rodul care primeşte.
Tu ești Părintele și Tu ești și Fiul.
Ferice de sufletul pe care Ți-l alegi Tu să-i dăruiești sămânța Ta dumnezeiască, pentru a Te naște din el, Tu, pe Tine Însuți, făcându-Te atât de mic să Te încapi în el. Și făcându-l pe el atât de mare să Te încapă pe Tine.

Slavă veșnică Ţie, Isuse, pentru sufletul pe care îl alegi să-i dai jugul Tău, care înseamnă însoțirea lui cu Tine, și sarcina Ta, care înseamnă învrednicirea de a-l
face în stare de nașteri cerești. De nașterea de opere divine. De inspiraţii divine. De fii divini.

Ferice de sufletul pe care Ţi-l însoțești Tu astfel încât, trecând jugul Tău asupra lui, Ţi-l devii soţ și colaborator și, punându-Ţi sarcina Ta asupra lui, Ţi-l devii una, după cum Tu ești una cu Tatăl, printr-o asemenea Taină slăvită și nepătrunsă...

Slavă veșnică Ție, Preaiubitul meu, pe Care nu știu cum altfel să Te numesc, din clipa când Te-ai îndurat astfel şi de sufletul meu!
Jugul Tău mi Te-a făcut Soţul. Sarcina Ta, Stăpânul. Și amândouă, Preaiubitul.
Împărtășirea aceasta cu Tine mi-a dăruit veșnicia Ta, tinereţea Ta, prietenia Ta, despre care nici un cuvânt din lumea aceasta nu poate spune ce simt că sunt.
Jugul Tău să mă facă harnic, sarcina Ta să mă facă rodnic, dragostea Ta să mă facă lumină.

Soţul meu de jug, nu mă lăsa să lenevesc niciodată! Ci îndeamnă-mă să ostenesc cu bucurie, păşind mai alături de Tine pe aceeași brazdă slăvită. Sau spre acelaşi altar strălucit.
Soţul meu de sarcină, nu mă lăsa să rămân sterp niciodată, ci fiecare sămânță a Ta din mine să aducă roduri de treizeci, de şaizeci și de o sută. Până când toată inima mea va deveni o ţarină acoperită cu lanuri legănate de Duhul Sfânt. Și cu roduri aplecate de miez sănătos și greu.
Până când viața mea va deveni o dâră luminoasă pe care să ajungă mulţi în cer.
Până când amintirea mea va deveni o mamă fericită, înconjurată de mulți fii curaţi și frumoși, semănând cu Tine.
Până când tot ce am adus eu pe lume va putea purta cu vrednicie numele Tău și pecetea Ta.

Preaiubitule, ia-mă de mână și hai să alergăm!
Toate câmpiile albe dinaintea noastră așteaptă sărutul urmelor noastre împreunate.
Toate cântările din faţa noastră așteaptă ca împreună să le împletim firele de aur ale melodiilor și ale poeziei.
Toate înălţimile munţilor curaţi și sfinți, toate poienile singurătăților fericite, toate grădinile rugăciunilor, adorației și extazelor cerești așteaptă șoaptele, lacrimile, tăcerile noastre...

Am lăsat în urmă totul. Am închis toate uşile, am rupt toate punțile, am ars toate amintirile trecutului stingher...
Nu mai am nici un alt drum decât al Tău.
Nu mai vreau nimic decât pe Tine.
Nu mai doresc nimic decât dragostea Ta,
jugul Tău și sarcina Ta.

Prietenul tinereţii mele eterne, să mergem!