Tată iubit

Spre sfârșitul anului 1985, fratele Niculiţă a fost grav bolnav de pneumonie, și nu a putut merge un timp la Adunare, care se ţinea pe atunci la sora Popa. Trebuie să spun cu acest prilej că mergerea la strângerea frățească era o îndatorire păzită cu sfinţenie de fratele Niculiţă, de la care se abătea doar forţat de împrejurări care nu atârnau de voinţa dânsului.
Într-o zi de adunare, fratele Niculiță a chemat pe Daniela și pe sora Lena și le-a spus:
- Eu nu pot merge la Adunare, căci sunt bolnav, dar învăţaţi cântarea pe care am scris-o azi, măcar cântarea să meargă în locul meu la Adunare...
Cântarea spune în prima strofă:

"Tată iubit, / vin cu- credință la Tine,
Tu m-ai zidit, / știi orice freamăt în mine.

Iar la refren, cântarea spune:

"Tu poţi să-mi dai
harul din cerul iubirii...

Într-adevăr, Tatăl care ne-a creat, este Singurul care știe "orice freamăt" al fiecărui copil al Său, și poate să-i dea "harul din cerul iubirii" şi "pacea de rai", când vine cu credinţă la El, pentru a-I înălţa iarăși "cântec senin."
Câtă mângâiere găsim noi în aceste cântări scrise în suferinţă, care ne arată că frații noștri au trecut înaintea noastră prin toată gama suferințelor omenești, dar s-au bizuit pe Domnul, care i-a întărit în necaz și i-a vindecat de atâtea ori de boală!
Nu o dată a spus fratele Niculiță, când a fost bolnav, fraţilor:
"- Sunt în mâna Domnului, și apoi în pat!" Slăvit să fie Domnul și pentru această cântare frumoasă, născută în suferinţa trupească îngăduită de Bunul și Înţeleptul nostru Tată din Cer.

***

1. Tată iubit,
vin cu credinţă la Tine,
Tu m-ai zidit,
știi orice freamăt în mine!

R: Tu poţi să-mi dai
harul din cerul iubirii;
pacea de rai
toarnă-mi-o-n plinul trăirii!

2. Tatăl meu Sfânt,
Domnul puterilor sfinte,
sufletu-mi frânt
ia-mi-l şi du-l înainte!

3. Cântec senin,
iarăşi să-Ţi-nalţ cu tărie,
Tată Divin,
astăzi şi mâini şi-n vecie!

Cântările Harului, volumul 8, cântarea 388