Sfânt cuptor al suferinței

Pe o casetă audio, în legătură cu a doua cântare din închisoare, fratele Niculiţă mărturisea:
" A doua cântare din închisoare, cântarea Sfânt cuptor al suferinţei, am primit-o în luna august 1959, în celula 15, la Securitatea din Cluj. În dimineaţa aceea, ca de obicei, căutam să meditez asupra unui cuvânt din Cartea Sfântă și atunci am cugetat asupra capitolului 3 din cartea prorocului Daniel.
Este vorba despre cei trei tineri, care, pentru
credincioșia lor faţă de Dumnezeu, au primit să fie aruncaţi în cuptorul de foc, la porunca împăratului Nebucadneţar, dar nu s-au lăsat de credinţă, credinţa în Dumnezeul cel adevărat.
Şi când au fost aruncaţi, cei care i-au aruncat, au pierit de căldura focului, pentru că acest cuptor era încălzit de șapte ori peste normal.
Tinerilor care au fost aruncați în mijlocul cuptorului, focul le-a ars numai legăturile, iar ei s-au ridicat teferi în picioare și se plimbau prin mijlocul cuptorului, și... în loc de trei, erau patru: era și Domnul Isus lângă ei!
Atunci am mulţumit lui Dumnezeu:
"Doamne, Tu ai îngăduit să fiu și eu în acest cuptor, numai cu gândul ca să mi se ardă toate legăturile firești și ca să ies de aici liber."
Și știu că aici, în cuptorul acesta este și Domnul Isus Hristos cu mine. Ideea aceasta a fost prinsă în cântarea care urmează", spunea fratele Niculiţă.
Ca un bulgăr curat de aur, fiecare cuvânt și fiecare notă a acestei cântări poartă o greutate de haruri cereşti, cum numai Duhul Sfânt poate da celor aflați într-un asemenea cuptor al suferinței.
Rugăciunea mea este ca acei fraţi care cântă aceste cântări ale harului, să fie conștienți că aceste cântări ale Domnului, trebuie cântate "în duhul în care au fost primite", ca să fie cu adevărat spre slava Domnului!

***

1. Sfânt cuptor al suferinţei,
Ce mă arzi, fără să pier,
/: Aripi noi dai tu credinţei,
Să mă 'nalţe către Cer :/

2. Iar din lutul ce-nfăşoară
Viaţa sufletului meu,
/: Tu faci zilnic să răsară
Chipul sfânt din Dumnezeu :/

3. Îmi ţeşi haine din lumina
Veşnicei neprihăniri,
/: Curăţindu-mi toată tina,
Omeneştei mele firi :/

4. Sfânt cuptor de suferinţă
Tu de Domnu-ai fost sfinţit,
/: Când pe cruce-a Lui Fiinţă,
Pentru mine S-a jertfit. /

5. Mă sfinţeşte totdeauna
O, cerescule cuptor,
/: Ca să pot primi cununa
La sfârşit, biruitor :/

Cântările Harului, volumul 1, cântarea 2