Nu fi un steag

Textul cântării "Nu fi un steag ce doar arată numai vântul" aparține fratelui Ioan Marini, și este ultima poezie scrisă de dânsul, după cum notează fratele Niculiță în subsolul paginii din volumul 3 al Cântărilor Harului.
Colaborarea cu fratele Ioan Marini a început în anul 1938, când fratele Niculiţă avea 16 ani, atunci când s-a făcut apel pentru a se trimite la redacţia revistei Oastei Domnului, din Cluj, cântări pe note, în vederea tipăririi unei noi cărți de cântări "Cântaţi Domnului".
În acea perioadă, fratele Ioan Marini era redactorul șef al revistei, și dânsul personal l-a invitat pe fratele Niculiță la Cluj, pentru a se cunoaște și a colabora împreună.
Din mărturia care fratele Niculiță a făcut-o în legătură cu fratele Ioan Marini, știm că a avut o apreciere deosebit de înaltă pentru dânsul, fiind primul pe lista oamenilor duhovnicești pe care i-a întâlnit în viață.
Cântarea "Nu fi un steag ce doar arată numai vântul", este deosebită, prin conţinutul ei, fiind "cântecul de lebădă" al fratelui Ioan Marini, care a fost într-adevăr,"ca un stejar, mai neclintit pe cale", statornic în slujire "ca stânca-n valuri." Călăuzirea minunată a Domnului a făcut ca, la începutul vieţii de credință și de slujire în lucrarea lui Dumnezeu, fratele Niculiţă să îl aibă de îndrumător pe acest deosebit slujitor al Domnului, să colaboreze o vreme în vederea tipăririi mai multor ediţii a acestei cărți de cântări.
Melodia cântării, deși în tonalitate minoră, este de o frumuseţe și o vigoare care pune în evidență minunatul text, ritmul de marș antrenând parcă pe frați în lupta cea bună a credinţei, și pentru a rămâne "pân' la sfârşit statornic, / în tot ce ştii că Domnu-a poruncit puternic."
Slăvit să fie Domnul și pentru această cântare minunată!

***

1. Nu fi un steag ce doar arată numai vântul,
Și de la nimeni nu primi uşor cuvântul.
/: Rămâi ascultător pân-la sfârşit, statornic,
În tot ce ştii că Domnu-a poruncit puternic. :/

2. Nu tremura ca plopul de-orice adiere,
Când vreo ispită grea lăuntrul tău ţi-l cere.
/: Oricând vreun vântişor de prigonire bate,
Tu ţine spada de-ncercare şi răzbate. :/

3. Căci numai peştii morţi de apă-s duşi la vale,
Tu fii ca un stejar mai neclintit pe cale.
/: Adevărat! E greu să te lipseşti de toate,
Dar prin credinţă, tu, vedea-vei că se poate. :/

4. Un pierde-vară-n veci nu ia Împărăţia,
Ci-i dată doar la cei ce-şi ţin credincioşia.
/: Ca stânca-n valuri fii statornic în slujire,
Și-ndreaptă ne-ncetat pe toţi spre mântuire. :/

Cântările Harului, volumul 3, cântarea 306.