N-am să uit, Isuse, Doamne, niciodată

Era în anul 1947, an încărcat de evenimente, atât pentru fratele Niculiţă, cât și pentru poetul Traian Dorz. În acel an, la 26 octombrie, fratele Niculiţă se căsătorea cu sora Elena Bogdan din Săsciori, judeţul Alba.
În același an, fratele Wurmbrand le propunea poetului Traian Dorz și fratelui Niculiţă, versificarea și compunerea melodiilor după meditaţiile la cartea Cântarea Cântărilor, pe care le scrisese, și urma să le mai scrie dânsul.
Dar acest proiect frumos nu s-a realizat, deoarece fratele Wurmbrand a fost arestat, aşa că nici nu a putut cununa pe fratele Niculiță cu sora Lena, așa cum le promisese.
Cei doi colaboratori, încep un proiect asemănător cu "Psalmii" şi "Cântările Bibliei". Dar și acest al doilea proiect este împiedicat de arestarea poetului Traian Dorz.
A fost arestat la sfârșitul lunii decembrie, până înainte de Paşti, la închisoarea din Oradea și Gherla.
Într-o noapte, a fost scos în curtea închisorii împreună cu alți deținuți și puși cu fața la zid pentru a fi împușcaţi. O soră, care l-a recunoscut după tuse pe poet, i-a spus în şoaptă:
"-Frate Traian, ne împuşcă!"...
"- Facă-se voia Domnului!" a fost răspunsul poetului.
Apoi au fost duși pe câmp, pentru a fi împușcați acolo, ca evadaţi; totuși dimineaţa s-au trezit iar în curtea închisorii. Atunci când este eliberat, vine din închisoare cu primul grupaj de psalmi versificaţi, dar și cu această cântare, care spune: "C-am fost mort, și dintre morţi m-ai înviat... "
Starea de după arestare este "o primăvară, / fără nori și fără plâns și fără chin", în care aduce jertfa mulţumirii prin rugăciune și cântare.
Melodia cântării este un psalm de primăvară, care poartă "întreaga inimii comoară" spre cer.
Slăvit să fie Domnul pentru toate cântările născute din suferinţă, căci prin ele sunt îmbărbătaţi și mângâiaţi credincioșii care trec prin suferinţă!

***

1. N-am să uit, Isuse, Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
Dragostea şi grija Ta cea minunată:
c-am fost mort, şi dintre morţi m-ai înviat,
dintre morţi m-ai înviat.

2. N-am să uit cum când durerea era mare
și-am strigat să nu mă laşi că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare,
mi-ai umplut de strălucire cerul tot,
Strălucire cerul tot.

3. Astăzi am, Isuse Doamne-o primăvară,
fără nori şi fără plâns şi fără chin;
Să-Ţi aduc a mulţumirii floare rară,
revărsând întreaga inimii comoară,
din potirul sfânt al rugăciunii, plin...
Sfânt al rugăciunii, plin!
(Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 171)