Însoțirea sufletelor sfinte

Ce minunat este să fii însoțitorul unui suflet plin cu Hristos!
Ce har ceresc este să fii umărul pe care se reazemă o fiinţă sfântă, în clipa fericitei ei slăbiciuni, din pricina purtării lui Hristos, pentru mântuirea altora!
Ce slavă unică este să poți ocroti, mângâia și cuprinde, la căldura curată a sufletului tău, singurătatea aproape înfricoșat de sfântă a acelei fiinţe care înseamnă atât de mult pentru gândurile lui Dumnezeu!

De unde vine, crește, se apropie tot mai mare o lumină nepământească ce mă învăluie, spunându-mi:
- "Eu sunt Prietenul tinereţii tale!"?
Inima mea a tresărit ca de o înviere dintre cei morţi de mult, foarte de mult.

O, Dumnezeul meu, oare mai poate fi primăvară după o iarnă atât de îndelungată?
Cine îmi spune oare acum - "Vino!"
Duhul, întâi, sau Mireasa?
Ori poate amândoi deodată, fiindcă, dacă doi se învoiesc să ceară ceva, le va fi şi dat.
Duhul nu vrea să meargă fără Mireasă. Și, dacă ea nu poate să meargă atât de repede ca și El, El nu va merge singur.
O va aştepta până ce va putea merge și ea, potrivindu-și pașii cu ai ei, spre a ajunge acolo împreună.
Mirele așteaptă, știind bine şi locul, şi timpul unde se vor întâlni toți trei.

Betleem, Betleem, cetate neînsemnată și ascunsă, fecioară nebăgată în seamă,
Mireasă dispreţuită și singură! ...
Când El Își va îndrepta fața spre tine, cu ce lumină uimitoare vei fi învăluită, ce strălucire eternă va alunga întunericul tău și ce slavă cerească va acoperi ocara ta!
Când Hristos te va înălţa din starea ta de azi, câte priviri se vor întoarce spre tine
și câți vor plânge amar că te-au dispreţuit!

Acela, Căruia tu Îi porți în inima ta atâta
credincioșie, este Cel Preaînalt.
Acum Duhul Lui te umbrește, dar în curând te va lumina.
Acum este vremea negurii tale, dar aceasta este atât de curând trecătoare... și tocmai ea pregătește ivirea luminii tale care este veșnică.

Saltă de bucurie, tu, care ai fost învrednicită de umbra lui Hristos, de ocara lui Hristos, de singurătatea cu El!
Nu va fi strălucire mai fericită decât a ta,
nici slavă, nici îmbrățișare, Mâine Dimineață, la Hristosul tău! ...


***

În momentele mai grele
aminteşte-ţi totdeauna
de Hristosul tău cel unic
şi iubirea ta cea una!