În umblarea mea prin lume...

Cântarea "În umblarea mea prin lume" cred că este cea mai cunoscută dintre cele 8.000 de cântări ale harului, și eu socotesc că, dacă fratele Niculiţă n-ar mai fi compus nici o altă cântare, datorită ei, ar rămâne un mare compozitor creștin.
De ce s-a răspândit așa de mult? Vorba fratelui Ioanid: "Frații mei, povestea lui, nu-i decât povestea noastră!"
Cine n-a avut de luptat cu ispitele haine? Cine n-a fost întinat de păcat? Cine n-a avut împotriviri pe calea credinței, sau cine poate spune că are destulă roadă?
Toți credincioșii suntem în picioare numai prin har, toți credincioșii alergăm la har, când n-am rămas în picioare!
Cântarea a fost compusă în urma unei grele încercări prin care a trecut fratele Niculiţă, încercare din care nu mai vedea nici o ieșire. Atunci când Domnul l-a convins că tot ce are dânsul bun, are numai prin har, a fost izbăvit, și a compus această cântare!
Când era nouă cântarea aceasta, a venit în vizită la fratele Niculiță, un preot din Oltenia, împreună cu un student la teologie din București, și fratele le-a cântat cântarea. Preotul a plâns tot timpul cântării. Când s-a terminat cântarea studentul a întrebat:
- Părinte, de ce aţi plâns tot timpul cântării?
- Cum să nu plângi la asemenea cuvinte dumnezeiești? a răspuns preotul.
- Dar eu nu le văd dumnezeiești, mai ales că lipseşte o strofă în care să se spună că și prin fapte bune ne putem mântui, a replicat studentul!
- Eu aşa am primit-o de la Domnul, şi cine crede că mai trebuie scris ceva, să compună el altă cântare! a răspuns cu fermitate fratele Niculiță.
Slăvit să fie Dumnezeul Harului!

***

1. În umblarea mea prin lume,
În ispitele haine,
Peste tot Isuse, Doamne,
Numai harul Tău mă ţine.

R: Numai harul, numai harul
Mă păstrează ne-ncetat;
El mă face, el mă ţine
Credincios cu-adevărat.

2. Pe cărarea curăţiei,
Şi în lupta spre mai bine,
Să mă ţin, nu pot, ci-ntr-una
Numai harul Tău mă ţine.

3. Când aş vrea s-ascult Cuvântul,
Să-l plinesc cum se cuvine,
Văd cum totu-mi stă-mpotrivă,
Numai harul Tău mă ţine.

4. În lucrarea Ta preasfântă,
Unde m-ai chemat pe mine,
Cât e de puţină roada!
Numai harul Tău mă ţine.

5. Orişicând şi-n orice stare,
Doamne, îndrăznesc la Tine;
Şi-n cădere şi-n nălţare,
Numai harul Tău mă ţine.

Cântările Harului, volumul 5, cântarea 11.