Bucuria păcii

Pe o casetă audio din luna aprilie 1993, fiind la Sibiu și sora Binția, fratele Niculiță a înregistrat cîteva cântări din închisoare, la unele din ele precizând în ce împrejurări au fost scrise.
Iată ce a relatat fratele Niculiță în legătură cu această cântare:
"Bucuria păcii este prima cântare pe care am primit-o în școala suferinţei, în temniță. Atunci când eram într-o stare de întuneric, atunci când nu știam ce va fi; când parcă uitasem și cântările pe care le știam, mă gândeam la viitor, ce voi face dacă aici să citesc nu pot - căci nu aveam cărți, nici să scriu - pentru că pentru asta am fost închis... însă Dumnezeu, în bunătatea Lui, după o lună și jumătate de închisoare, în celula 9 la Securitatea din Cluj, mi-a dat prima cântare.
Întâi a fost melodia, pe care am repetat-o și am reținut-o. Apoi am cerut de la Domnul să-mi dea un text, și mi-a dat acesta: "Bucuria păcii ", o bucurie în încercare, o bucurie în necaz, cum zice Cuvântul lui Dumnezeu: "Bucuraţi-vă în necaz"... dar o bucurie plină de viaţă și de putere.
Acea zi a fost pentru mine o zi de mare bucurie, pentru că am văzut că Domnul îmi poate da alte cântări noi, pe care le pot memora, și atunci am înţeles că sunt în mâna Domnului, nu în mâna oamenilor, și că voi sta în închisoare cât a hotărât El, nu cât vor hotărî oamenii."
Într-adevăr, ultima strofă a cântării este o proorocie, care se referă "la plinirea vremii", la hotarul suferinţei pus de Dumnezeu, nu de oameni.
Aceste cântări au fost primele intitulate CÂNTĂRILE HARULUI, întrucât fratele Niculiță a socotit suferinţa pentru Domnul un har deosebit, de care nu s-a plâns niciodată, și acest titlu l-au primit toate cântările compuse de atunci înainte, în total 18 volume!
Slăvit să fie Domnul pentru bucuria păcii Lui!

***

1. Bucuria păcii, Tu mi-aduci, Isuse,
Chiar când bat în juru-mi groaznice furtuni,
/: Tu, lumina vieții celei neapuse,
Mângâiere-n suflet pururea-mi aduni. :/

2. Binecuvântarea sfântă și aleasă
De la tronul milei se revarsă-n plin,
/: Și-o adâncă pace-n inimă se lasă
Peste suferința-mi toarnă-al ei alin! :/

3. La plinirea vremii va-nceta durerea,
Căci hotar la toate, Doamne, Tu ai pus,
/: După suferință vine mângâierea,
După chinul morții, viața făr-apus :/

Cântările Harului, volumul 1, cântarea 1
în celula nr. 9 (trei metri sub pământ) la securitatea din Cluj, anul 1959, luna iulie.