"Credința te poate scuti de multe lucruri în tinerețe"

Categorie: Crestere spirituala

„O, deşertăciune a deşertăciunilor.” Aceste cuvinte sunt scrise de Solomon, provenite din experiența lui.

6 minute · Steve Lenk

Deșertăciunea deșertăciunilor – o observație bazată pe experiență

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” Eclesiastul 1:2.

Dacă credem ce scrie în cartea Eclesiastului putem fi scutiți de multe scopuri nefolositoare în viață. Ne putem imagina că Isus a citit această carte în primii ani din viața Lui și că a luat-o la inimă. Solomon a scris despre vanitate și goliciune - bazat pe experiențe din viața lui personală. „Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.” Eclesiastul 2:10-11. 

Un număr vast de oameni au încercat același lucru în viața lor „de sub soare”, în diferite grade. Au îmbătat ochii lor cu tot ceea ce le-a poftit ochii și nu și-au reținut inimile de la plăcere, doar ca să ajungă la aceeași concluzie: „O goliciune a goliciunilor!” Este doar vanitate și futilitate și goană după vânt. Nimic nu duce la fericire și împlinire ci conduce doar către o goliciune mai mare. Deci este înțelept pentru un tânăr să evite alăturarea la această mase mari de oameni. Însă cum să facă asta? - Prin a crede în Cuvintele lui Solomon; prin a crede că interesul pentru lucrurile pământești este ca „goana după vânt”, și prin a nu se lăsa momiți de ele. Atunci își pot folosi zilele căutând ceea ce are câștig veșnic!

Viața este o călătorie foarte scurtă de semănat în bine sau în rău, urmată de secerarea rezultatelor lucrurilor pe care le-am semănat. (Galateni 6:7-8). Solomon definește foarte clar goliciunea pe care o vom secera dacă ochii noștri se lasă ademeniți de lucrurile de pe pământ. Nu e de mirare că tot el oferă sfatul următor: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: 'Nu găsesc nicio plăcere în ei.'” Eclesiastul 12:1. Dacă nu facem asta, nu doar că ratăm oportunitățile de a aduna comori eterne, ci vom experimenta zile neplăcute pe parcursul vieții. Este înmărmuritor dacă ne gândim la căsătoriile și familiile rupte, numărul de persoane din închisoare, dependențele nedorite, datoriile fără sens, invidia și ura care provine din prietenii întrerupte și multe alte situații și răni dureroase de care oamenii pot fi scutiți dacă dăm atenție acestui îndemn de la Solomon!

Concluzia la toate lucrurile

Solomon încheie cartea lui cu alte cuvinte înțelepte, care ne îndrumă către calea vieții - o cale total opusă la această „goană după vânt. „Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:13-14. Dacă ne împotrivim oricărei oricărei pofte a ochilor și oricărei pofte și dorințe din firea noastră și ne predăm total în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, vom avea parte de părtășie cu Isus și cu toți cei care umblă pe aceeași cale. Ne petrecem viața adunând comori pentru ceruri.

„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” Matei 6:19-20.

La finalul evangheliei lui, Ioan reflectează la viața relativ scurtă a lui Isus: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.” Ioan 21:25. Se pare că Ioan nu se gândea doar la faptele exterioare ale lui Isus (vindecări, alte miracole, fapte bune, predici ziditoare, etc.) ci și la lucrarea care avea loc în omul Lui interior. De exemplu, când Isus a fost ispitit de diavol în deșert cu gânduri de a se înălța - El a biruit ispita cu un Cuvânt al lui Dumnezeu. (Matei 4:1-11.)

Această credincioșie interioară i-a oferit suficiente oportunități de a-L mulțumi pe Dumnezeu, în mijlocul situațiilor zilnice. Este evident că Isus a folosit toate momentele posibile din viața Lui făcând ceea ce Solomon a declarat ca fiind scopul absolut - să Se teamă de Dumnezeu și să păzească poruncile Lui. De I-ar urma mai mulți pașii lui Isus prin a se preda total lui Dumnezeu, cu scopul de a-I împlini voia. Astfel vor fi cu toții scutiți de vanitatea lumii și de strălucirea ei deceptivă. Să ne dăm cu toții interesul de a aduna comori care au valoare pentru toată veșnicia! Și să realizăm deșertăciunea care vine dintr-o goană după pofte și satisfacerea lor. Atunci nu vom ajunge la aceeași concluzie ca Solomon: „O deșertăciune a deșertăciunilor!”

sursa: https://crestinismactiv.ro/