"Untdelemnul văduvei"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

„Şi o femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei... Şi Elisei i-a zis: «Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?». Şi ea a zis: «Roaba ta n-are nimic în casă, decât un vas cu untdelemn». Şi el i-a zis: «Du-te, împrumută vase»”. 2. Împăraţi 4:1-3

Atât timp cât văduva cea săracă a mai avut vase, din vas a curs untdelemn. Untdelemnul a depins de vase. Măsura curgerii untdelemnului a fost dată de capacitatea vaselor. Cu alte cuvinte, puterea divină a depins de măsura credinţei – credinţa a fost cea care a determinat mărimea resurselor divine puse în lucru. La fel ca şi în zilele de demult, când Avraam stătea înaintea lui Dumnezeu. Atât timp cât Avraam a continuat să mijlocească, Dumnezeu a continuat să promită (Geneza 18:17-33 ). Acelaşi har minunat al lui Dumnezeu este arătat şi aici.

Dar mai există încă un aspect. „Ce ai în casă?” a întrebat profetul. Isus le-a spus mai târziu ucenicilor Săi: „Câte pâini aveţi?” – sau, aşa cum i-a spus lui Moise la Horeb: „Ce ai în mâna ta?”. Pentru că se cuvine să folosim orice am avea. S-ar putea ca acel lucru să nu fie pe măsura nevoii; dar orice este, ar trebui pus la dispoziţie. S-ar putea să fie doar un toiag de păstor, şi să fie nevoie de a răscumpăra pe Israel; s-ar putea să fie doar un vas de untdelemn, iar la uşă să fie creditorul care are dreptul să vândă pe copii şi o datorie uriaşă care să trebuiască să fie plătită; s-ar putea să fie doar cinci pâini de orz, şi să fie nevoie de hrană pentru cinci mii de oameni flămânzi. Dar cu toate acestea, orice resursă există, ar trebui să fie adusă şi pusă în lucru.

Şi apoi, după ce a fost adus vasul cu untdelemn, care era singurul lucru pe care îl mai avea în casă, apoi credinţa să aştepte ca Dumnezeu să intervină cu puterea Sa şi să se bazeze pe promisiunile Sale. Şi nu doar că va fi plătită datoria, dar va mai rămâne şi cu ce să trăiască multe zile; nu doar că mulţimea va fi hrănită, dar vor fi strânse şi fărâmituri; nu doar că Israel va fi răscumpărat din Egipt, dar acelaşi toiag de păstor, acum devenit nuiaua lui Dumnezeu, va hrăni şi va păzi turma până la sfârşitul călătoriei prin pustiu.

sursa: https://comori.org/