"Să biruim lucrurile pământeşti"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Madian: tabloul lucrurilor pământeşti

„Şi fiii lui Israel au făcut ce era rău înaintea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâna lui Madian, timp de şapte ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Din cauza lui Madian, fiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. După ce Israel semăna, Madian se suia cu Amalec şi cu fiii Răsăritului şi porneau împotriva lor. Tăbărau în faţa lor, distrugeau roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi, nici măgari. Căci se suia împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o distrugă. Israel a ajuns foarte secătuit din cauza lui Madian şi fiii lui Israel au strigat către Domnul. Când fiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza lui Madian, Domnul a trimis fiilor lui Israel un proroc care le-a zis: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor şi v-am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.» Apoi Îngerul Domnului a venit şi S-a aşezat sub stejarul lui Ofra, care era a lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de madianiţi.  Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a zis: «Domnul este cu tine, războinic viteaz.» Şi Ghedeon i-a zis: «Ah, Domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni se întâmplă toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile Lui pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile lui Madian.» Şi Domnul S-a uitat la el şi i-a zis: «Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi vei scăpa pe Israel din mâna lui Madian: oare nu te trimit Eu?» Ghedeon i-a zis: «Ah, Domnul meu, cu ce să scap pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.» Şi Domnul i-a zis: «Eu voi fi negreşit cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om»“ (Judecători 6:1-16 ).

Madianiţii sunt o imagine a lucrurilor pământeşti. Ei au răpit israeliţilor bucuria moştenirii primite de la Dumnezeu, aşa că nevoia şi suferinţa au intrat în viaţa lor. Este tocmai ceea ce lucrează lucrurile pământeşti în viaţa unui credincios, când acestea pun stăpânire pe el.

Lucrurile acestui pământ nu sunt neapărat rele şi păcătoase. Sunt lucruri, care la locul lor, sunt bune şi corecte şi, în anumite împrejurări, pot fi văzute ca expresia binecuvântărilor temporale ale lui Dumnezeu. Când însă acestea devin scopul vieţii noastre, dau la o parte lucrurile cereşti, şi drept urmare, în viaţa noastră va fi întuneric, cântecul de laudă va dispărea de pe buzele noastre şi fericirea lăuntrică va înceta.

Grijile, bogăţia, plăcerile şi celelalte nevoi ale vieţii, toate se numără printre lucrurile pământeşti şi stau în legătură cu frumosul şi urâtul, cu bucuria şi suferinţa, cu fericirea şi nefericirea vieţii noastre. Ele se întâlnesc în cercul familial, social şi de afaceri, şi dacă le reuşeşte să ne ia în stăpânire, atunci sămânţa Cuvântului este sufocată în inimă şi nu mai rodeşte. Domnul spune foarte clar în Evanghelia după Luca 8:14 : „Sămânţa căzută între spini sunt aceia care, după ce au auzit cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod care să ajungă la coacere.“ - „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu vă frământaţi mintea (notă: să nu vrei să faci toate lucrurile posibile) ... Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Luca 12:29, 31 ).

Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi a căror atenţie este îndreptată numai spre prezent - naţiunile lumii - caută lucrurile pământeşti (Luca 12:30 ). Însă aşa cum vulturul îşi desface aripile, se ridică deasupra pământului şi se scaldă în lumina curată a soarelui, tot aşa creştinul are dreptul şi aptitudinea să se ridice deasupra lucrurilor pământeşti, ca să savureze comorile minunate ale Împărăţiei, unde Hristos are în toate întâietatea. Dacă el însă se cufundă în cele pământeşti, nu este nici rod pentru Dumnezeu şi nici lumină pentru alţii, căci aceste două lucruri, potrivit cuvintelor Domnului (Luca 8:15, 16 ), depind una de alta.

Lucrurile pământeşti sunt totdeauna opoziţia celor cereşti, şi între ele este o permanentă rivalitate. Lucrurile cereşti aparţin credincioşilor, însă lucrurile pământului le solicită atenţia şi vor să le răpească ceea ce este partea lor adevărată. De aceea este foarte importantă atenţionarea: „Dacă aţi fost înviaţi împreună cu Hristos, căutaţi lucrurile de sus, ... nu cele de pe pământ“ (Coloseni 3:1, 2 ).

Starea celor care caută lucrurile pământeşti este foarte gravă, în mod deosebit atunci când este vorba de credincioşi, despre care apostolul trebuia să scrie: „Căci de multe ori v-am spus şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hris-tos. ...se gândesc la lucrurile pământeşti. Dar cetăţenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3:18-20 ).

Cum tratau madianiţii pe Israel

„Tăbărau în faţa lor, distrugeau roadele ţării ... nu lăsau în Israel nici hrană, ...Israel a ajuns foarte secătuit din cauza lui Madian“ (Judecători 6:4-6 ).

Madianiţii au câştigat supremaţia asupra lui Israel şi de aceea copiii lui Israel s-au îndreptat spre văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite (Judecători 6:2 ). Pe scurt spus, ei s-au ascuns în pământ. Dumnezeu îi adusese în acea ţară ca să fie o mărturie pentru El şi, dacă ar fi rămas pe căile Lui, lumina lor nu ar fi încetat să strălucească, iar celelalte naţiuni ar fi recunoscut cât de bine este să ai ca Dumnezeu pe Dumnezeul lui Israel. Copiii lui Israel însă n-au fost o mărturie pentru Dumnezeu atâta timp cât s-au ascuns în văgăunile munţilor şi în peşterile pământului; şi astăzi nu este nici o lumină pentru Dumnezeu la cei din poporul Său care se găsesc sub stăpânirea lucrurilor pământeşti; lumina lor este ascunsă, în timp ce ei ar trebui să fie văzuţi de toţi ca unii care sunt puşi în sfeşnic. Dumnezeu a adus pe copiii lui Israel în acea ţară ca să o savureze; ei au găsit înaintea lor o ţară în care curgea lapte şi miere - o ţară a bucuriei şi a fericirii -, unde grâul ajungea la coacere şi vitele păşunau pe înălţimi roditoare. Când însă madianiţii au pătruns în acea ţară şi s-au aşezat acolo, poporul a pierdut toate acestea, căci ei erau ca lăcustele care devorau tot ce era verde, iar Israel a fost secătuit şi i-au fost răpite toate binecuvântările care i-au fost date de Dumnezeu.

Se află vreunul din cititori într-o astfel de situaţie? Probabil ai permis lucrurilor acestui pământ să ia în stăpânire gândurile şi inima ta, şi ele au pătruns în număr mare în ţară şi s-au năpustit asupra a ceea ce era mai frumos şi mai bun. Priveşti acum înapoi la timpul când lucrurile cereşti erau bucuria şi fericirea sufletului tău, însă acum gustul acestora a dispărut, acţiunea Duhului Sfânt a fost înăbuşită şi sufletul tău a fost complet epuizat. Nu mai este timp pentru a avea părtăşie cu Domnul, căci madianiţii „se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste; ... şi veneau în ţară ca s-o distrugă“ (Judecători 6:5 ).

Ce pagubă şi ce durere, că aceasta este situaţia a mii de creştini, care odinioară aduceau roadă şi care n-au fost biruiţi printr-un păcat grosolan sau prin asemănarea cu lumea, ci prin „lucrurile acestui pământ“!

„Trebuie totuşi să îngrijeşti de familie, de afaceri şi de lucrurile vieţii acesteia“, spun ei şi drept urmare interesele Domnului, care de fapt sunt adevărata şi importanta parte a poporului lui Dumnezeu, sunt neglijate şi rezultatul întreit al acestui fapt este vizibil:

nici un rod pentru Dumnezeu
nici o lumină pentru alţii
nici o hrană pentru sine însuşi.

sursa: https://comori.org/