Osea. Capitolul 9. William Kelly

Categorie: Cartile Bibliei
 

Osea 9 prezintă soarta nefericită a lui Israel din cauza destrăbălării cu care s-au depărtat de Dumnezeu pentru că şi-au luat grâul ca plata unei curve de la dumnezeii lor falşi. Toate acele îndurări văzute aveau să înceteze şi ei nu vor mai locui în ţara lui Yahve, ci Efraim se va întoarce în Egipt şi în Asiria vor mânca lucruri necurate – unii vor fugi la cei dintâi pentru că aşa au ales, iar majoritatea vor fi luaţi captivi mai târziu. Ei nu vor vărsa vin pentru Yhave, nici nu vor face ce Îi este plăcut Lui, ci jertfele lor vor fi ca pâinea celor în doliu; toţi cei care vor mânca din ele vor fi necuraţi. Pâinea lor va fi numai pentru ei şi nimic din ea nu va intra în casa lui Yahve (v. 1-4).

„Ce veţi face în ziua de adunare şi în ziua sărbătorii lui Yahve?“ Nu numai că nu vor avea nici o posibilitate să ţină sărbătoarea aşa cum este rânduit, ci vai! fără a avea inima şi conştiinţa exersate, ei vor vedea doar puterea omului şi nu păcatul lor şi judecata lui Dumnezeu. „Pentru că, iată, au plecat din cauza nimicirii“. Pentru a scăpa de asirian au fugit în sud, dar „Egiptul îi va aduna, Moful[1] îi va înmormânta. Urzica va stăpâni lucrurile lor plăcute de argint; spini vor fi în corturile lor“. Nerăbdarea i-a zăpăcit demult şi ei se vor trezi pentru suferinţă dacă nu pentru pocăinţă. „Au venit zilele cercetării, au venit zilele răsplătirii. Israel va cunoaşte aceasta: profetul este un nebun, omul inspirat este ieşit din minţi, din cauza mărimii nelegiuirii tale şi a vrăjmăşiei tale celei mari“. Aşa l-a batjocorit Israel pe profet şi aşa va fi răsplătit profetul fals. Pentru acei înşelători este valabil aceasta. „Efraim este un paznic alături de Dumnezeul meu. Profetul este un laţ de păsărar pe toate căile lui, vrăjmăşie în casa Dumnezeului său. S-au stricat profund, ca în zilele Ghibei. El Îşi va aminti de nelegiuirea lor, le va cerceta păcatele“.

Duhul compară starea lor în ansamblu cu acea epocă grozavă când o seminţie aproape că a pierit complet din cauza încăpăţânării cu care s-a alipit de cel mai scandalos rău pentru Israel, după care El insistă asupra iubirii Domnului pentru ei şi a tristei lor întoarceri. „Ca pe nişte struguri în pustiu, aşa am găsit pe Israel; ca pe cele dintâi roade ale smochinului am văzut pe părinţii voştri la început; ei au mers la Baal-Peor şi s-au consacrat acestei ruşini şi au ajuns urâciuni ca şi iubitul lor. Cât despre Efraim, gloria lor va zbura ca o pasăre; nu va fi nici naştere, nici sarcină, nici zămislire! Chiar dacă şi-ar creşte copiii, totuşi Eu îi voi lipsi de ei, ca nici un bărbat să nu rămână; şi vai de ei, când Mă voi depărta de ei! Efraim, cum am văzut, era ca Tirul sădit în loc plăcute; dar Efraim îşi va aduce copiii înaintea ucigaşului. Dă-le, Doamne! ... Ce să le dai? Dă-le pântece care să piardă sarcina şi sâni seci! Toată răutatea lor este în Ghilgal; pentru că acolo i-am urât. Din cauza răutăţii faptelor lor îi voi alunga din casa Mea; nu-i voi mai iubi; toate căpeteniile† lor sunt răzvrătite. Efraim este bătut. Rădăcina lor s-a uscat; nu vor face rod. Şi chiar dacă ar naşte, voi omorî rodul iubit al pântecelui lor. Dumnezeul meu i-a lepădat, pentru că nu L-au ascultat; şi ei vor rătăci printre naţiuni“.

Astfel, nu numai că prosperitatea lor naţională avea să fie greu lovită şi gloria lor în copii lor avea să piară, ci avea să fie jale de cei care L-au părăsit pe Yahve. Ucidere şi sterilitate avea să vină peste Efraim, care a îndrăznit să facă chiar Ghilgalul o cloacă a răutăţii lor: pentru relele lor pline de îndrăzneală Yahve avea să-i dea afară din casa Lui şi să nu-i mai iubească, iar ei aveau să rătăcească şi încă să fie rătăcitori printre naţiuni. Cât de real s-a împlinit aceasta ad literam! Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ei nu formează o comunitate distinctă ci se amestecă cu naţiunile din creştinătate şi din afara ei, purtaţi mai ales de pofta de câştig.

[1] N. tr.) adică Memphis

sursa: https://comori.org/