Osea. Capitolul 14. William Kelly

Categorie: Cartile Bibliei
 

Urmează cea mai frumoasă încheiere, nu frunze risipite ale sibilei, ci lucrarea finală şi efectul harului divin asupra poporului lui Dumnezeu cel de mult timp vinovat şi împietrit. Apelurile, rememorările, avertismentele şi îndurarea nu mai sunt zadarnice, ci, în final, Duhul turnat în inimile lui Israel (care se pleacă în cele din urmă înaintea lui Yahve, Cel care cu îndelungă răbdare i-a aşteptat multe zile – veacuri de dezonoare pentru El din cauza lor), ci vine timpul binecuvântat al restaurării lor în ţara lor pentru Dumnezeul lor. În mod potrivit, şi cu siguranţă nu în zadar, la sfârşit vine chemarea: „Israele, întoarce-te laYahve Dumnezeul tău! Pentru că ai căzut prin nelegiuirea ta“. Cât de adevărat şi de binefăcător este cuvântul lui Dumnezeu! El nu îi va lăsa fără un cuvânt demn de El deoarece El doreşte să se îngrijească de toţi şi le va pune pe buze aceste cuvinte: „Iartă toată nelegiuirea şi primeşte-ne cu milă“. Se vor încumeta ei să ceară aceasta? Doamne, învaţă-ne să cerem de la Tine – avem nevoie de aceasta – ca şi să lucrăm pentru Tine. „Şi-Ţi vom aduce viţeii buzelor noastre“.

Acum totul este judecat drept deoarece eul este judecat înaintea lui Dumnezeu, care îi apropie de El. Pocăinţa lor este autentică şi este rodul harului. „Asiria nu ne va salva; nu vom călări pe cai şi nu vom mai zice către lucrarea mâinilor noastre: «Dumnezeul nostru!», pentru că la Tine găseşte îndurare orfanul“. Idolatria a fost poarta pe care toată răutatea a intrat în casă, ca şi aceea pe care mândria a ieşit în lume. În versetul 4 este răspunsul lui Yahve: „Voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit; pentru că mânia Mea s-a întors de la el. Voi fi ca roua pentru Israel; va înflori ca un crin şi îşi va întări rădăcinile ca Libanul“. Ce îndurare faţă de inconsecvenţa cu care ie s-au abătut să faţă de inimile statornice doar în răzvrătire! Ce iubire şi îndurare tandră! Iubire necondiţionată şi deplină, al cărei motiv este numai în Dumnezeu Însuşi, care odinioară a lovit pe poporul Său în mânie, dar acum va fi pentru ei ca roua peuntru cineva fără o picătură de apă care să-l învioreze. Cum va înflori Israel! Asemenea crinului ca formă şi eleganţă, ca Libanul în ceea ce priveşte stabilitatea, ca măslinul care nu se veştejeşte ca frumuseţe (nemaifiind sub norul dimineţii) şi cu parfum de Liban. „Şi se vor întoarce şi vor şedea la umbra lui; vor reînvia ca grâul şi vor înflori ca viţa, faima lor va fi ca a vinului din Liban“. Ce va fi primirea înapoi a lui Israel pentru întreaga lume dacă nu viaţă din morţi?

Credincios şi adevărat este harul suveran al lui Dumnezeu. Nu este vorba de o mântuire în sensul că evreii vor fi păziţi de nimicirea pe care o meritau. Dacă Yahve mântuieşte, el o va face, atât pentru pământ cât şi pentru cer, într-un chip demn de El. „Efraim va zice: «Ce mai am eu a face cu idolii»? L-am auzit şi am fost atent. Sunt ca un brad verde. De la mine este rodul pentru Tine[1]“. Pare să fie o conversaţie între Efraim şi Yahve. „Efraim va zice: «Ce mai am eu a face cu idolii?“ La aceasta Yahve răspunde: „L-am auzit şi am fost atent“. La care Efraim spune: „Sunt ca un brad verde“. Iar Yahve „De la Mine este rodul tău“. Ce schimbare la Efraim! Şi ce comuniune cu Dumnezeul lor!

Toată profeţia este concisă şi se încheie cu întrebarea care cercetează: „Cine este înţelept şi va înţelege acestea? priceput şi le va cunoaşte? Căci căile lui Yahve sunt drepte şi cei drepţi vor umbla pe ele, dar cei răzvrătiţi vor cădea pe ele“. Să ne dea Domnul înţelepciune ca să-L înţelegem pe El şi căile Lui! „Cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna,“ şi având această dorinţă „va şti dacă învăţătura este de şa Dumnezeu“. „Nici unul din cei răi nu va înţelege, numai cei înţelepţi vor înţelege“.

[1] N. tr.) Aşa este în KJV

sursa: https://comori.org/