Osea. Capitolul 13. William Kelly

Categorie: Cartile Bibliei
 

În Osea 13 vedem că tremurau atunci când vorbea Efraim: aşa era el d înălţat în Israel. „Dar s-a făcut vinovat prin Baal şi a murit. Şi acum ei păcătuiesc tot mai mult şi şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor, idoli după priceperea lor, toate sunt lucrarea meşterilor. Ei zic despre ele:«Oamenii care jertfesc să sărute viţeii»“. Aceasta a dus la o schimbare imensă şi la prăbuşirea lui. Prosperitatea lor a fost la fel de efemeră ca cele mai trecătoare lucruri de care vorbesc oamenii în proverbe. Cu toate acestea, Yahve le reaminteşte de relaţia lor cu ei de la început. El Însuşi este singurul Dumnezeu şi Mântuitor. Dar ei nu au dorit îndurarea Lui, aşa că avea să se arate a fi un răzbunător (v. 7-8). Într-adevăr, aceasta este spus într-un mod atât de solemn: „Este spre distrugerea ta, Israele, că eşti împotriva Mea, împotriva ajutorului tău“. Harul suveran al lui Dumnezeu este unica speranţă şi singurul ajutor pentru poporul Lui păcătos. Israel va culege roadele, şi noi de asemenea.

Unde era acum împăratul lor ca să-i salveze? Unde erau judecătorii lor? Vai! cuvintele amintesc istoria timpurie a păcatului şi răzvrătirii şi al dezgustului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Efraim a ţinut la păcatul lui (v. 12), în loc să-l mărturisească. Răbdarea lui Dumnezeu face numai ca lovitura să fie mai bruscă şi mai puternică atunci când vine. Ce nebunie să nu vină când siguranţa depinde numai de răspunsul prompt! Dar când omul este terminat atunci Dumnezeu are ocazia să lucreze, El aducând eliberarea atunci când nu mai există nici o speranţă. Cât de diferit este El de împăratul pe care li l-a dat odinioară în mânia Lui, care i-a adus într-o asemenea stare încât nici măcar nu-şi puteau ascuţi sapa în ţara lui Israel, ci erau obligaţi să apeleze la cei mai îndârjiţi vrăjmaşi ai lor pentru cele necesare traiului! Yahve se va ocupa de problema lor, şi nu numai vrăjmaşii vor fi înfrânţi ci chiar şi moartea şi groapa vor fi înfrânte. Nu au decât să cheme molimele şi să pregătească bine catastrofele, pentru că Yahve le va înfrânge pentru poporul Său.

Orice încercare de a aplica ceva din acestea la istoria trecută a lui Israel ar fi extrem de nereuşită, dar ar fi o greşeală să crezi că nu se vor împlini în mod minunat la eliberarea viitoare a lui Israel. Îngâmfarea celor dintre naţiuni, după cum avertizează apostolul în Romani 11 , ajunge cu uşurinţă la aşa ceva din graba de a apuca ei binecuvântările şi de a-i lăsa lui Israel numai blestemele. Noul Testament dă o mai bogată semnificaţie şi pătrunde mai adânc adevărul acestor cuvinte, dar cu nici un chip nu ne dă dreptul de a-l înstrăina pe poporul din vechime al lui Dumnezeu de binecuvântările prezise prin harul lui Yahve atunci când va împărăţi Domnul, Împăratul atotbiruitor al lui Israel, Isus Hristos. Eliberarea va veni când ultimul asirian, împăratul de la nord din Daniel, va da ultima lovitură – nu ca în vechime, când a deportat poporul, şi se va prăbuşi mult mai jalnic decât atunci când Samaria a căzut în mâinile lui.

sursa: https://comori.org/