Faptele apostolilor. Capitolul 22 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

Fiind salvat de ostaşii romani, lui Pavel i se permite să se adreseze poporului

Întreaga cetate fiind tulburată şi templul închis (versetul 30), comandantul cohortei vine să-l salveze pe Pavel de iudeii care doreau să-l omoare, luându-l totuşi în custodia sa, căci romanii erau obişnuiţi cu astfel de tulburări şi dispreţuiau din toată inima acest popor iubit al lui Dumnezeu, aflat acum într-o stare trufaşă şi degradată. Totuşi Pavel atrage respectul comandantului prin maniera sa de a i se adresa şi acesta îi îngăduie să vorbească poporului. Pavel îi vorbise în greceşte acestuia, însă, gata oricând să câştige inimile printr-o purtare atentă a dragostei, în special când era vorba de iudeii iubiţi de el, în ciuda răzvrătirii lor, el li se adresează în evreieşte; adică în limbajul lor obişnuit, numit ebraic. El nu stăruie asupra a ceea ce Domnul i-a spus când i S-a descoperit, ci le oferă o relatare a întrevederii sale ulterioare cu Anania, un iudeu credincios şi vorbit de bine de către toţi. Apoi el intră în chestiunea care în mod necesar îi caracterizează poziţia şi apărarea. Hristos îi apăruse spunând: „Ei nu vor primi mărturia ta despre Mine. Eu te voi trimite departe, la neamuri“ (versetele 18-21). Binecuvântat să fie Dumnezeu! Acesta este adevărul; dar de ce să-l spună chiar persoanelor care, potrivit cuvintelor lui, nu voiau să-i primească mărturia? Singurul lucru care dădea autoritate unei astfel de misiuni era Persoana lui Isus, dar ei nu credeau în El.

Efectul discursului său

În mărturia sa către popor, apostolul pune în zadar accentul pe evlavia iudaică a lui Anania; oricât de veritabilă ar fi fost ea, nu era decât o trestie frântă. Cu excepţia celei a lui, a fost singura evlavie întâlnită în împrejurarea de care ne ocupăm. Discursul său n-a avut alt efect decât acesta: să dea la iveală ura violentă şi incorigibilă a acestui nefericit popor faţă de orice gând al harului lui Dumnezeu, precum şi mândria fără hotare care mergea într-adevăr înaintea căderii care i-a nimicit (Proverbe 16:18 ). Comandantul, văzând violenţa poporului şi neînţelegând deloc ce se petrecea, porunceşte cu dispreţul trufaş al unui roman ca Pavel să fie legat şi biciuit, pentru a-l face astfel să mărturisească ce făcuse. Pavel era cetăţean roman, născut aşa, în timp ce comandantul îşi cumpărase această cetăţenie. Pavel, cu calm, face cunoscut acest fapt, iar cei care urmau să-l biciuiască se dau la o parte. Comandantul s-a temut pentru că-l legase, însă, de vreme ce era vizată autoritatea sa, îl lasă legat. Ziua următoare îl dezleagă şi îl aduce înaintea consiliului, sau sinedriului, iudeilor. Poporul, nu doar conducătorii lui, respinsese harul.

sursa: https://comori.org/