Faptele apostolilor. Capitolul 17 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

Puterea vrăjmaşului şi persecuţia

În capitolul precedent am văzut puterea exercitată de vrăjmaş asupra patimilor neamurilor, care a cauzat persecutarea apostolilor. La Tesalonic întâlnim vechea şi universala vrăjmăşie a iudeilor. Totuşi, mulţi iudei şi prozeliţi au primit evanghelia. După o tulburare şi acolo, apostolii pleacă la Bereea (versetul 10). Aici iudeii au un caracter mai nobil; ceea ce aud confruntă cu cuvântul lui Dumnezeu. Prin aceasta, un mare număr dintre ei au crezut. Însă iudeii din Tesalonic, geloşi pe progresul făcut de evanghelie, vin în Bereea. Pavel părăseşte cetatea şi merge la Atena. Sila şi Timotei rămân pentru moment în Bereea, Pavel fiind cel urmărit în mod special de către iudei. În Atena, deşi se opreşte la sinagogă, duhul îi este întărâtat la vederea idolatriei universale din această cetate inactivă şi dispută zilnic în public cu filozofii de acolo; ca urmare, el le proclamă pe Dumnezeul adevărat mai-marilor acestei capitale intelectuale. Trimisese deja cuvânt lui Sila şi Timotei să vină la el.

Idolatria universală de la Atena

Cu nişte oameni ca atenienii - acesta este efectul cultivării intelectuale fără Dumnezeu - el trebuie să se coboare până la ultima treaptă pe scara adevărului. Apostolul prezintă unicitatea lui Dumnezeu, Creatorul, şi relaţiile omului cu El, declarând de asemenea că Isus va judeca lumea, lucru despre care Dumnezeu dăduse dovadă prin faptul că-L înviase dintre cei morţi (versetele 22-31). Cu excepţia judecăţii acestei lumi, pusă în locul făgăduinţelor cu privire la întoarcerea lui Isus, am putea crede că era Petru adresându-se iudeilor. Nu trebuie să ne imaginăm că scriitorul a relatat tot ceea ce Pavel a spus. Ceea ce ni s-a redat este apărarea sa, nu propovăduirea. Duhul Sfânt ne-a oferit ceea ce caracteriza maniera în care apostolul se conforma împrejurărilor celor cărora li se adresa. Ceea ce a rămas în mintea primilor săi ascultători a fost că el propovăduia pe Isus şi învierea. Se pare chiar că unii au luat învierea, ca şi pe Isus, ca fiind un dumnezeu. Aceste lucruri reprezintă într-adevăr baza creştinismului, care este întemeiat pe Isus personal şi pe învierea Sa; însă sunt doar bazele.

Oportunitatea predicării lui Petru şi a lui Pavel în concordanţă cu auditoriul

Am spus că această predică ne reaminteşte de cea a lui Petru. M-am referit la gradul de înălţime în doctrina ei cu privire la Hristos. Vom observa, în acelaşi timp, oportunitatea aplicării fiecărei realităţi creştine în fiecare caz persoanelor adresate. Petru Îl înfăţişează pe Hristos cel lepădat ca înălţat la cer, gata să Se întoarcă în urma pocăinţei iudeilor, şi care va stabili la venirea Sa toate lucrurile de care profeţii vorbiseră. Aici judecata asupra lumii - arma adevărului asupra conştiinţei - este prezentată oamenilor învăţaţi şi unui tribunal; nu era nimic care să intereseze minţile lor filozofice, ci o mărturie simplă şi convingătoare dată idolatriei lor nesocotite, potrivit chiar cu ceea ce conştiinţa naturală a propriilor lor poeţi recunoscuse.

sursa: https://comori.org/