Faptele apostolilor. Capitolul 14 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

În Iconia; necredinţa iudeilor stârneşte împotrivirea neamurilor faţă de lucrare

Lucrarea lor misionară continuă în Iconia cu aceeaşi opoziţie din partea iudeilor care, incapabili ei înşişi de o asemenea lucrare, întărâtă neamurile împotriva celor care o fac. Atâta vreme cât era doar împotrivire, aceasta nu constituia decât un motiv pentru perseverenţă; însă, fiind înştiinţaţi mai dinainte de un atac plănuit împotriva lor, ei pleacă spre Listra şi Derbe (versetele 6, 7). Acolo, după ce vindecă un olog, stârnesc respectul idolatru al acestor sărmani păgâni; însă, plini de oroare, îi întorc din greşeala lor prin energia Duhului Sfânt - credincioşi mărturiei Dumnezeului lor. Iudeii îi urmăresc şi aici. Vedem acum că dacă omul nu se aliază cu idolatria inimii şi nu acceptă mărire de la oameni, puterea mărturiei sale, pe care ei încep prin a o admira atâta vreme cât cred că-l pot înălţa pe om şi pot dobândi importanţă prin linguşelile lor, sfârşeşte prin a stârni ura inimii lor. Iudeii pun în acţiune această ură şi întărâtă poporul, care aproape că-l omoară pe Pavel. Însă acesta se ridică şi intră din nou în cetate, rămânând liniştit acolo încă o zi, iar în dimineaţa următoare pleacă cu Barnaba la Derbe.

Încheierea primei misiuni oficiale faţă de neamuri; rezultatele ei

După aceea ei vizitează din nou cetăţile prin care trecuseră şi, în Listra, Iconia şi Antiohia, ei îi întăresc pe ucenici în credinţă şi îi învaţă că trebuie să treacă prin necazuri pentru a moşteni Împărăţia. De asemenea, le aleg bătrâni; şi, trecând prin alte câteva cetăţi către locul unde debarcaseră, se întorc la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în mâna lui Dumnezeu pentru lucrare, făcând mare bucurie ucenicilor acolo prin faptul că uşa credinţei era deschisă neamurilor. Aceasta este prima misiune oficială printre neamuri unde sunt formate adunări, unde sunt rânduiţi bătrâni, iar ostilitatea iudeilor faţă de harul lui Dumnezeu, care acţiona în afara naţiunii şi independent de legea lor, este în mod distinct subliniată. Cuvântul îmbracă un caracter pozitiv printre cei dintre neamuri, iar energia Duhului Sfânt se manifestă în acest sens, aducându-i laolaltă în adunări şi stabilind conducători locali în ele, în afara şi independent de acţiunea apostolilor din Ierusalim şi a adunării de acolo, precum şi de obligativitatea legii care era încă menţinută în acel loc.

O întrebare cu privire la obligativitatea legii se ridică curând la Antiohia. Nu mai este vorba de împotrivirea iudeilor ostili evangheliei, ci de fanatismul celor care o acceptaseră şi care doreau să impună legea celor convertiţi dintre neamuri. Însă harul lui Dumnezeu are resurse şi pentru această dificultate.

sursa: https://comori.org/