Evanghelia după Matei. Capitolul 9 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

Domnul (Yahve) prezent în Israel cu dovada puterii Sale de a ierta pe păcătoşi în har

În timp ce Domnul lucrează potrivit caracterului şi puterii lui Yahve (aşa cum se prezintă în Psalmul 103:3 ): "El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale", ne este prezentat harul în care El a venit în mijlocul lui Israel. Capitolul acesta dă caracterul slujirii Sale, după cum cel de dinainte arată Persoana Sa şi valoarea a ceea ce era El. Domnul Se prezintă lui Israel ca adevăratul său Răscumpărător şi Eliberator. Pentru a dovedi dreptul Său (faţă de care necredinţa se împotrivea deja) de a fi astfel binecuvântarea lui Israel şi de a-i ierta toate nelegiuirile care ridicau o barieră între el şi Dumnezeu, Isus împlineşte cealaltă parte a versetului 3 din Psalmul 103 : "El îţi vindecă toate bolile tale." Frumoasă şi preţioasă mărturie de bunătate faţă de Israel şi în acelaşi timp o manifestare a gloriei Aceluia care Se afla în mijlocul poporului Său! În acelaşi duh, aşa cum El a iertat şi a vindecat, El cheamă pe vameş şi intră în casa lui, pentru că El n-a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Accentuarea împotrivirii, respingerea lucrării şi Persoanei Domnului

Ne rămâne acum să cercetăm o altă parte a învăţăturii Evangheliei: desfăşurarea împotrivirii celor necredincioşi, îndeosebi a învăţătorilor şi a celor religioşi, şi desfăşurarea respingerii lucrării şi persoanei Domnului. Respingerea Sa ni s-a prezentat deja, ca imagine, în cazul demonizatului din Gherghesa, unde vedem puterea lui Dumnezeu pentru a elibera în întregime pe poporul Său şi lumea întreagă, dacă El ar fi fost primit, această putere fiind recunoscută de demoni ca cea care îi va judeca şi îi va pedepsi mai târziu, şi manifestându-se ca binecuvântare pentru ghergheseni. Dar ei o resping, pentru că nu vor o astfel de putere în mijlocul lor; ei nu doresc prezenţa lui Dumnezeu.

Respingerea intervenţiei lui Dumnezeu pe pământ

După aceasta începe istorisirea detaliilor acestei respingeri şi caracterul ei. Observaţi că în Matei 8:1-27 ne este descrisă arătarea puterii Domnului, care este într-adevăr cea a lui Yahve pe pământ. De la versetul 28 ni se arată felul în care a fost primită această lucrare în lume, fie ca putere, fie din punct de vedere moral în inima oamenilor. Ajungem deci la desfăşurarea istorică a respingerii intervenţiei lui Dumnezeu pe pământ. Mulţimea glorifică pe Dumnezeu, care a dat o astfel de putere unui om (versetul 8). Isus acceptă poziţia aceasta. El era om; mulţimea vedea acest Om şi recunoştea puterea lui Dumnezeu, fără a şti totuşi cum să combine aceste două realităţi în persoana lui Isus.

Dumnezeu manifestat în har faţă de păcătoşi

Harul care înlătură pretenţiile omului de a se îndreptăţi este acum arătat. Matei vameşul este chemat, pentru că Dumnezeu priveşte la inimă şi harul cheamă vasele alese de El. Domnul arată gândul lui Dumnezeu în privinţa aceasta şi propria Sa misiune (versetul 13): El a venit să cheme pe cei păcătoşi, El vrea "milă, nu jertfă". Era Dumnezeu arătat în har, şi nu mai era loc pentru om, cu pretinsa lui dreptate, bazându-se pe meritele lui.

Principii noi şi putere nouă

Isus (versetul 14 şi următoarele), dă apoi două motive care fac imposibilă împăcarea felului Său de a Se purta cu cerinţele fariseilor. Cum ar putea ucenicii să postească, dacă mirele era prezent? Când Mesia va lipsi, atunci vor avea ocazia aceasta. De altfel este imposibil să introduci noile principii şi noua putere a misiunii Lui în vechile forme fariseice. Viaţa dăruită unui mort, o dovadă că Yahve era prezent în har În felul acesta vedem har faţă de cei păcătoşi, dar (harul fiind respins) este dată imediat o dovadă că Mesia, Yahve, era de faţă şi că Se găsea acolo în har. Rugat să învie pe o tânără de pe patul ei de moarte, Isus răspunde chemării. În timp ce mergea spre locul acela, o femeie necăjită, care folosise deja fără rezultat toate mijloacele de vindecare, este vindecată pe loc, atingând poala hainei Lui.

Hristos, puterea pentru un Israel mort şi pentru credinţa individuală; răutatea fariseilor

Istorisirea aceasta ne oferă cele două puncte de vedere sub care se prezintă harul venit prin Isus. Hristos a venit ca să trezească pe Israel care era mort; El va face mai târziu lucrul acesta, în sensul deplin al acestui cuvânt. Până atunci, dacă în mijlocul mulţimii care însoţeşte pe Hristos, cineva se atinge de El prin credinţă, este vindecat, oricât de disperată i-ar fi starea. Şi faptul acesta care a avut loc în Israel când Isus era prezent între ei, este adevărat în principiu şi cu noi. Harul în Isus este o putere care duce la viaţă şi vindecă. Astfel El deschidea ochii celor din Israel care Îl recunoşteau ca Fiu al lui David şi credeau în puterea Sa de a răspunde nevoilor lor. El alunga de asemenea demonii şi dădea grai celor muţi (versetul 27 şi următoarele).

Dar pe când Isus arăta aceste fapte de putere în Israel, astfel încât poporul le recunoştea cu admiraţie, fariseii, partida cea mai religioasă a poporului, atribuiau puterea aceasta căpeteniei demonilor (versetul 34). Iată ce urmare a avut prezenţa Domnului asupra căpeteniilor poporului, geloşi din pricina gloriei Sale arătată astfel în mijlocul acelora asupra cărora ei îşi exercitau influenţa. Dar aceasta nu întrerupe nicidecum pe Isus în lucrarea Sa de binefacere. În ciuda fariseilor, bunătatea Sa răbdătoare încă lucrează. El continuă să predice şi să vindece. Îi e milă de mulţimi, care erau ca nişte oi fără păstor şi, din punct de vedere moral, lăsate la propria lor călăuzire. El vede de asemenea că secerişul este mare şi lucrătorii sunt puţini. Adică El vede toate porţile deschise pentru a Se adresa poporului şi trece peste răutatea fariseilor. Atât timp cât Dumnezeu Îi dă posibilitatea să Se apropie de popor, Domnul continuă lucrarea Sa de dragoste.

Răbdarea şi bunătatea harului

Să rezumăm ce găsim în capitolul acesta, adică harul desfăşurat în Israel. Mai întâi harul care vindecă şi iartă, ca în Psalmul 103 . Apoi, harul venit pentru a chema pe cei păcătoşi, nu pe cei drepţi; Mirele era acolo şi harul manifestat cu putere nu putea fi pus în burdufurile iudaice şi fariseice; era ceva nou chiar şi cu privire la Ioan Botezătorul. Hristos vine de fapt pentru a da viaţă celor morţi, nu pentru a vindeca, deşi oricine Îl atingea atunci prin credinţă - desigur, existau astfel de persoane - era vindecat. Ca Fiu al lui David, El deschide oamenilor ochii ca să vadă şi deschide gura mută a aceluia pe care Diavolul îl ţinea sub puterea sa. Totul este însă respins cu hule de fariseii care se considerau drepţi în ei înşişi. Dar harul vede mulţimea ca neavând păstor; şi atât timp cât portarul ţine uşa deschisă, El nu încetează să caute şi să ajute oile.

sursa: https://comori.org/