Evanghelia după Marcu. Capitolul 3 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

Vindecarea omului cu mâna uscată; slujirea Domnului potrivit cu bunătatea şi drepturile lui Dumnezeu

Aceasta era problema ridicată în sinagogă atunci când a fost vindecat omul cu mâna uscată. Domnul pune această întrebare în mod public şi o adresează conştiinţei acelora care-L priveau; dar nu-I răspunde nici o inimă, nici o conştiinţă şi de aceea El Îşi continuă slujirea potrivit cu bunătatea şi drepturile lui Dumnezeu, şi îl vindecă pe om 1. Fariseii şi vrăjmaşii lor, irodianii - pentru că toţi se uniseră împotriva lui Dumnezeu - se consultă împreună cum să-L omoare pe Hristos. Isus Se îndreaptă spre mare 2. Acolo mulţimea Îl urmează, după ce văzuse toate lucrurile pe care le-a împlinit; de aceea El este obligat să ia o corabie pentru a Se îndepărta de mulţime. Duhurile Îi sunt supuse fiind forţate să recunoască faptul că El este Fiul lui Dumnezeu; dar El le interzice să-L facă cunoscut.

1 Apare limpede modul în care vechiul sistem, bazat pe ceea ce omul trebuia să fie pentru Dumnezeu, este pus de o parte pentru a introduce ceea ce Dumnezeu este pentru om. Dar cum primul sistem fusese stabilit de Dumnezeu, numai cuvintele şi lucrările lui Isus îi autorizau să renunţe la lucrurile de dinainte. Dar iudeii nu fac altceva decât să scoată la iveală în mod clar opoziţia şi ura lor faţă de descoperirea deplină a Aceluia care rânduise şi celălalt sistem (comparaţi Ioan 15:22-24 ).

2 Adică, marea Tiberiadei.

Slujirea Sa nu se limitează la iudaism

Aşa a fost viaţa Sa de Om aici, pe pământ: a predicat, a căutat suflete, era devotat tuturor, dovedindu-Se prin faptele Sale posesor al puterii divine, ascunzându-Se în acelaşi timp departe de privirile oamenilor când împlinea aceste lucruri, departe de laudele lor - aşa a fost viaţa Sa omenească pe pământ. Dragostea şi puterea divină se descoperă în această lucrare pe care o făcea din dragoste şi în împlinirea căreia se manifesta această putere. Iar aceste lucruri nu puteau să fie limitate de iudaism, oricât de supus a fost Domnul poruncilor pe care Dumnezeu le-a dat iudeilor.

Necredinţa care aduce condamnare fără speranţe

Iar când Dumnezeu Se manifestă în felul acesta nu întârzie să se arate împotrivirea omului carnal *. Aici se încheie descrierea slujbei lui Hristos şi sunt prezentate rezultatele ei. Apoi, în ceea ce urmează, acest efect este prezentat atât cu privire la nelegiuirea omului cât şi la gândurile lui Dumnezeu. Între timp Domnul rânduieşte doisprezece din ucenicii Săi pentru a-L însoţi şi pentru a-i trimite să predice în Numele Său (versetele 13-19). El putea nu numai să facă minuni, ci de asemenea să dea altora această putere, şi făcea aceasta cu toată autoritatea. Se reîntoarce apoi în casă şi mulţimile se strâng din nou. Şi aici, gândurile omului se ridică şi se manifestă în acelaşi timp cu cele ale lui Dumnezeu. Cei din familia Lui Îl caută ca pe unul care-şi pierduse minţile. Cărturarii, având influenţă ca oameni instruiţi, atribuie lui Satan o putere pe care n-o puteau tăgădui.

* Iată secretul întregii descrieri a istoriei lui Isus, Fiul lui David. Toate promisiunile pentru iudei erau concentrate în Persoana Sa, Slujitorul oricărei nevoi şi a oricărei dureri, deşi era Dumnezeu şi deşi Dumnezeu Se manifesta în El; iată ceea ce omul nu putea să suporte. Gândirea cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu.

Domnul le răspunde, arătând că orice păcat în mod general putea fi iertat; dar a recunoaşte de unde vine puterea şi totuşi a atribui această putere vrăjmaşului, mai degrabă decât a recunoaşte pe Acela care deţinea acea putere, o astfel de atitudine nu însemna o necredinţă ignorantă, ci o opoziţie deschisă, o hulă împotriva Duhului Sfânt - era un păcat care nu putea fi iertat niciodată (versetele 23-30). Omul puternic se afla acolo; dar Isus era mai puternic decât el, pentru că alunga demonii. Ar încerca oare Satan să nimicească sau să-şi dezbine propria casă? Faptul că puterea lui Isus se manifesta în felul acesta îi făcea pe oameni să fie fără scuză. "Omul tare" al lui Dumnezeu venise: Israel Îl respingea, iar în ce priveşte căpeteniile acestui popor, prin hula împotriva Duhului Sfânt se aşezau pe ei înşişi sub o condamnare fără speranţă. Tocmai de aceea Domnul distinge imediat rămăşiţa care primea Cuvântul Său, prezentând-o aparte faţă de tot ceea ce Îl lega de Israel potrivit cărnii. "Mama Sa şi fraţii Săi" sunt ucenicii care-L înconjoară şi cei care fac voia lui Dumnezeu. Aceasta cu adevărat l-a pus pe Israel de o parte în momentul acela.

sursa: https://comori.org/