Ce ne spun Psalmii? Psalmul 18. Paul Grobety

Categorie: Invataturi biblice
 

Versetele 1-2
Aşa cum ne spune titlul, David a scris acest psalm în ziua când Domnul l-a scăpat din mâna tuturor vrăjmaşilor săi. Împotrivitorii săi au fost mulţi; cel mai periculos dintre toţi a fost Saul; dar Domnul a vegheat asupra robului său şi l-a scăpat din toate pericolele. Pentru David, această salvare a fost o dovadă a bunătăţii lui Dumnezeu, iar mulţi psalmi de-ai săi mărturisesc despre mulţumirea sa interioară faţă de Dumnezeu. Nu am trăit şi noi o salvare mult mai mare decât David şi nu ar trebui să învăţăm de la el? Cât de uşor înclinăm să ne obişnuim cu mântuirea care ne-a fost câştigată prin Mântuitorul nostru! De asemenea suntem în pericol să trecem cu vederea multele dovezi ale bunătăţii lui Dumnezeu. David însă cugeta la ceea ce îi făcuse Domnul, iar dacă cugetăm la numeroasele bunătăţi ale Domnului, şi noi vom găsi multe motive să mulţumim. Versetul 2 al psalmului nostru ne dă în acelaşi timp cheia spre intrarea în teritoriul măreţ al bunătăţii şi al dragostei lui Dumnezeu.

Versetele 3-19
Istoria lui David dovedeşte că el a fost un bărbat al rugăciunii (versetele 3 şi 6, a se vedea şi de ex. 2. Samuel 5:19, 23 ş.a.). Rugăciunile sale au fost ascultate, pentru că se încredea în Dumnezeu. Mai departe, Duhul lui Dumnezeu se serveşte aici de împăratul David şi de experienţele sale pentru a ne schiţa salvările de care va avea parte rămăşiţa credincioasă de la sfârşit. Acei iudei credincioşi se vor încrede în Dumnezeu; ei vor striga în necazul lor greu, asemenea lui David, şi El le va răspunde.

În versetele 7-16, David face o descriere poetică a faptelor măreţe ale lui Dumnezeu spre binele lui, cu rezultatul: „Şi m-a scos la loc larg, m-a scăpat.“ Poziţia noastră ca credincioşi se aseamănă mult cu cea a lui David aici. Domnul a făcut totul pentru noi, iar aceasta ne determină să ne unim glasurile cu glasul lui David, cântând mulţumitori cuvintele versetului 19.

Versetele 20-24
Cum trebuie să înţelegem cuvintele lui David din aceste versete? Punctul de comparare, după care îşi măsura faptele, era Legea. Poate se gândea şi la cele două întâmplări din 1. Samuel 24:12-14 ; 26:18, 22-24 . În teama sa de Dumnezeu şi în curăţia inimii sale, i-a cruţat viaţa duşmanului său. De fapt, ce sentiment de dreptate vedem la el din ziua când a fost uns de către Samuel ca împărat până a stat pe tronul lui Israel! Căderea adâncă, pentru care a trebuit să se smerească mult (Psalmul 51 ), s-a întâmplat mai târziu. Neluând în considerare aceasta, Dumnezeu a spus despre el: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va face toată voia Mea“ (Faptele Apostolilor 13:22 ). David a fost un bărbat sincer; dacă greşea, nu ezita să-şi recunoască greşeala. Această gândire a fost plăcută lui Dumnezeu, şi ea i-a fost răsplătită de către Dumnezeu după dreptatea sa şi după curăţia mâinilor sale.

Versetele 25-30
În versetele 25-27 recunoaştem ceva despre căile de cârmuire ale lui Dumnezeu cu oamenii (a se vedea şi Psalmul 101:5-8 ). În ultimul psalm amintit este vorba de căile de cârmuire în timpul Împărăţiei de o mie de ani; ştim totuşi că Dumnezeu nu Se va abate niciodată de la acest principiu. El îl lasă pe om să culeagă ce a semănat (Galateni 6:7 ); „Cu cel îndurător Te arăţi îndurător... cu cel viclean Te porţi după viclenia lui“ (versetele 25-26).

Prin versetele următoare, credinciosul este întărit în încrederea lui faţă de Dumnezeu. Este drumul întunecos? – „Domnul Dumnezeul meu luminează întunericul meu“; apar piedici pe cărare? – „cu Tine alerg împotriva unei cete înarmate.“ Cât de preţios este să ştii că drumul Său, de asemenea drumul Său cu noi, este desăvârşit! Noi nu putem înţelege totdeauna ce are El de gând cu noi, dar Cuvântul Său ne spune „că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8:28 ). În timp ce ne sprijinim pe Cuvântul Său, putem exclama împreună cu psalmistul: „El este un scut pentru toţi cei care se încred în El.“

Versetele 31-34
Numele „stâncă“ apare adesea în Sfânta Scriptură, mai ales în limbajul poetic al psalmilor. Acest nume exprimă statornicia lui Dumnezeu, dar şi siguranţa care este partea acelora care se încred în El (a se vedea şi versetul 2 din acest psalm).

Dumnezeu este şi Acela care l-a încins pe David cu putere. Cingătoarea era o parte necesară a îmbrăcămintei în Orient; cu aceasta, hainele erau ţinute strâns în jurul coapselor, pentru ca ele să nu împiedice la mers (a se vedea 18:46 ). În Noul Testament găsim de mai multe ori o indicaţie cu privire la aceasta (Luca 12:35 ; Efeseni 6:14 ; 1. Petru 1:13 ) şi de fiecare dată este vorba de umblarea şi mărturia credincioşilor. David scoate în evidenţă faptul că Dumnezeu a fost cel care l-a încins cu putere şi i-a făcut calea desăvârşită. Mulţumiri fie aduse Domnului! Acelaşi drept ne stă şi nouă la dispoziţie. Dacă stăm în apropierea Sa, suntem tari în El şi în tăria puterii Lui (Efeseni 6:10 ).

Versetele 35-50
La citirea acestui psalm observăm că David primea din mâna lui Dumnezeu tot binele de care avea parte. El era un conducător de oaste mare şi iscusit, dar biruinţa asupra duşmanilor săi nu o atribuia iscusinţei sale, ci lui Dumnezeu. Inimii îi face bine să privească la viaţa unui astfel de om, fiind conştientă că ceea ce i-a stat lui la dispoziţie este şi partea noastră. „Şi Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale şi dreapta Ta m-a susţinut... Tu mi-ai pus în loc larg paşii sub mine...“ Pentru David era vorba de bătălii câştigate, de eliberarea de duşmanii săi. Chiar dacă noi nu avem de-a face cu aceleaşi împotriviri ca David, iar lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, totuşi avem de luptat o luptă, şi anume împotriva puterilor spirituale (Efeseni 6:10-20 ). Pentru realizarea acestei lupte ne stă la dispoziţie aceeaşi putere, pe care David a solicitat-o, iar, împreună cu Domnul, biruinţa va fi şi a noastră.

sursa: https://comori.org/