Ce ne spun Psalmii? Psalmul 118. Paul Grobety

Categorie: Cartile Bibliei
 

Versetele 1-9

Cât de adesea este amintită în Psalmi bunătatea lui Dumnezeu! Duhul Sfânt este acela care ne-o aduce mereu înaintea ochilor. Dumnezeu este bun, „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“, citim în repetate rânduri; a se vedea în mod deosebit Psalmul 136 . Omul este obiectul acestei bunătăţi permanente, şi totuşi, cât de adesea trece pe lângă ea fără să se gândească! Dar neţinând cont de această lipsă de mulţumire, Dumnezeu permite să curgă şuvoiul bunătăţii Sale; un exemplu grăitor despre aceasta este poporul Israel. Toată istoria lui, din Egipt până la intrarea în Împărăţia de o mie de ani, dovedeşte că Dumnezeu este bun şi îndurător. Neascultarea poporului, idolatria lui şi ceea ce a fost foarte rău şi grav: respingerea şi răstignirea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu, nu au putut să afecteze această bunătate; ea nu se odihneşte până nu aduce acolo unde vrea ea să aibă obiectul favorii ei. Acest Dumnezeu bun este Tatăl nostru, şi aceeaşi răbdare şi îndelungă-răbdare, pe care le-a arătat faţă de Israel, ne întâmpină şi pe noi astăzi. Să fim mai conştienţi de acest fapt!

Versetele 10-13

Aceste versete ne dau o ilustrare a modului în care satan aduce în străduinţa lui pe un credincios la cădere.

Cele care îl ajută sunt multe: „Mă înconjuraseră ca nişte albine.“ Să numim câteva: plăcerea cărnii, plăcerea ochilor, lăudăroşia vieţii – lumea cu nenumăratele ei ispite şi distracţii.

Ar fi prea mult ca să le enumerăm pe toate; totuşi, vrem să le trecem în revistă pe câteva care par lucruri nedăunătoare, pe care duşmanul sufletelor noastre le foloseşte pentru a ne împiedica în părtăşia cu Domnul. În vârful lor stă aşa-numita literatură inofensivă. Mulţi credincioşi nu-şi dau seama că îndepărtarea de părtăşia cu Domnul, îngrijită până atunci, îşi are începutul la alegerea unei cărţi, a unei „reviste ilustrate“ etc. Prin asemenea lucruri şi altele, lumea pătrunde în inimă şi cauzează pagube imprevizibile. Să nu scoatem armele împotriva acestor duşmani? David i-a nimicit pe duşmanii săi în Numele Domnului. Mulţumiri fie aduse Domnului, aceste mijloace ne stau şi nouă la dispoziţie (Efeseni 6:10-12 ). Înarmaţi cu toată armura lui Dumnezeu, putem să ne împotrivim vicleniilor duşmanului.

Versetele 14-21

„Domnul este tăria mea şi cântarea mea şi El a devenit mântuirea mea.“ Aceste cuvinte, ca şi continuare a versetelor precedente, ne amintesc de cuvintele lui Neemia: „ ...nu vă întristaţi, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră.“ În realitate, acolo se află izvorul puterii pentru credincios. Este de temut că unii copii ai lui Dumnezeu nu au descoperit încă acest izvor. Mulţi cred că se află în lupta împotriva păcatului şi suferă astfel numai dezamăgiri. Ei încă nu au recunoscut, că puterea se găseşte doar în Domnul. Psalmistul a fost conştient de neputinţa sa; de aceea exclamă: „dreapta Domnului face fapte mari!“ De-am fi şi noi convinşi de acest lucru şi, fiind conştienţi de ce este şi face El, să stăm în apropierea Domnului şi să ne bucurăm. Aici se află tăria noastră.

În versetul 18 avem disciplina ca pedeapsă, aşa cum trebuie să o folosească Domnul uneori pentru educarea alor Săi. Prin aceasta se deschid „porţile dreptăţii“, iar rezultatul este: „voi lăuda pe Domnul.“

Versetele 22-29

Versetul 22 indică spre Domnul Isus. El este piatra pe care au lepădat-o zidarii lui Israel, piatra din capul unghiului, pe care L-au dat deoparte dispreţuitor şi la sfârşit L-au respins; în Matei 21:42 , Domnul Însuşi Se referă la aceasta. Mai târziu, Petru preia acest verset în vorbirea sa către mai-marii poporului şi îl repetă în prima sa epistolă, capitolul 2, versetele 6-8. În timp ce această piatră este „valoarea cea mai mare“ pentru cei care cred, ea înseamnă judecată pentru necredincioşi. Pentru ei, ea este „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere“. Să-i mulţumim Domnului că El ne-a deschis ochii şi ne-a făcut capabili să recunoaştem această „valoare mare“. Da, şi noi putem să spunem: „este minunat în ochii noştri“.

Cuvintele de încheiere ale acestui psalm ne conduc iarăşi cu gândul la momentul instituirii Împărăţiei de o mie de ani. „Doamne, dă prosperitate, Te rog!“ Şi imediat urmează răspunsul: „Binecuvântat fie cel care vine în Numele Domnului!“ Hristos apare pentru ridicarea Împărăţiei Sale de pace.

sursa: https://comori.org/